Cum putem trăi cu „genele noastre rele”?
Pescăruşii argintiii îşi depun ouăle pe sol, în cuiburi fragile. Pentru că nu sunt foarte pricepuţi la construirea cuiburilor, ouăle tind să se rostogolească în afara acestora, unde pot fi mâncate sau distruse de frig. Din acest motiv, atunci când pescăruşii argintii revin la cuib, primul lucru pe care îl fac este să caute ouăle care au ieşit în jurul cuibului. Cercetătorii au monitorizat acest proces şi au descoperit că pescăruşii rostogolesc ouăle pe rând înapoi în cuib, începând întotdeauna cu cel mai mare şi continuând până la cel mai mic. Atunci când au creat ouă artificiale de mari dimensiuni şi le-au pus în apropierea cuibului, pescăruşii le împingeau mai întâi pe acestea în cuib. Ulterior, oamenii de ştiinţă au conceput ouă gigantice, chiar mai mari decât pescăruşii, însă aceştia continuau să încerce să le împingă în cuib. Pentru că nu reuşeau, pescăruşii insistau să împingă oul artificial, chiar dacă în apropiere puii lor mureau în ouăle neglijate.
Aceasta este lectia amara pe care o invatam de cateva decenii bune, adica de cand o coalitie fatisa de bancheri numita francmasonerie si oameni avizi ale finantelor au iesit din umbra si a structurat o entitate supranationala cu nume de Uniune Europeana cu scopul aparent de a insanatosi economiile si de a implementa conceptul de "piata libera" pe Vechiul Continent. Dar scopul real al carei, pentru nimic ascuns de altfel, este dezechilibrarea rapoartelor de forta in favoarea sa si in defavoarea maselor muncitoare care nu apartin clasei conducatoare. O adevarata lupta a claselor sociale, condusa nu de cea inferioara animata de spiritul razbunarii, ci de clasa dominanta, cu scopul final de stabilire a unei suprematii absolute.
