J. S. Bach si remediul contra insomniei

Insomnia...

Cu totii avem de a face cu insomnia, mai devreme sau mai tarziu, intr-o forma sau alta. Fiecare are metoda lui de a o "da jos din pat". Va propun mai jos o istorioara legata de marele geniu al muzicii, Johann Sebastian Bach si de solutia lui in lupta cu lipsa de somn.

Nu se stie de ce fel de insomnie a suferit Contele Keyserlingk, ambarsadorul Rusiei in Saxonia in anul 1742 dar problema lui a fost la originea unei legende care merita din plin toata atentia, povesteste despre una dintre capodoperele lui J. S. Bach si anume "Variatiunile Goldberg".

Se spune ca contele Keyserlingk era 'hartuit' de responsabilitatile pe care le includea mandatul sau si care ii producea o stare de insomnie permanenta. Acesta se afla deja intr-o stare precara de sanatate si, pentru a-si atenua suferinta avea la dispozitia sa un tanar si realizat clavecinist pe nume Johann Teophil Goldberg de paisprezece ani.

Keyserlingk mergea deseori la Leipzig, unde s-a imprietenit cu Bach si, pentru a invinge insomnia, i-a cerut compozitorului sa compuna o lucrare pentu clavecin care i-ar facilita toleranta si anxietatea noptilor nedormite, o melodie care ar fi in acelasi timp vesela dar si duioasa, care i-ar face companie si l-ar sustrage de la gandurile lui triste. Tanarul Goldberg, un student al maestrului, ar fi trebuit sa interpreteze lucrarea pe timp de noapte intr-o odaie adiacenta dormitorului stapanului.

Bach a acceptat propunerea si a scris o serie de variatiuni denominate "Variatiunile Goldberg", care s-a bucurat de un succes atat de mare din partea "clientului" dar si din partea interpretului, incat maestrul a fost recompensat cu o cupa de aur cu 100 de monede Louis, si acestea de aur.

In cele din urma "Variatiunile Goldberg" s-au dovedit a fi o varianta mai sofisticata a remediului popular de numarare a oilor in lupta cu insomnia. Piesele care se succed au forme diferite si pline de fantesie din care fac parte variatii canonice, libere, pline de umor, miscari de Adagio, cantece populare germane, melodii si jocuri muzicale in cel mai pur stil al lui Bach.
 
In conclusie, vindecarea insomniei prin intermediul muzicii.
Legenda este cu siguranta distractiva si, acum stim cu totii ca, are la baza sa un caz real.

Incercati ca sa credeti!

PS: Dar, ma intreb intr-un final: pe timpurile lui Bach, nu existau cantece de leagan? Voi ce metode aveti pentru a va ajuta in asa cazuri?

Insula Dezolarii

Era anul 1853.

William Glass in varsta de 66 de ani a avut ghinionul de a se imbolnavi si muri de cancer. 

Moartea lui a constrans, trei ani mai tarziu, 25 de membri ai familiei sale sa emigreze in New Bedford, Massachusetts unde locuiau rudele lor. Un an mai tarziu, alte 45 de persoane au plecat in aceiasi directie impreuna cu preotul Taylor, ajungand in Riversdale, in Sud Cape Province (Africa de Sud), ca mai tarziu, sa se stabileasca cu totii pe o insula situata la 2816 km de Africa de Sud si 3360 km de America de Sud cu nume de Tristan da Cunha. In asa fel, 28 de persoane, membri a patru familii, au format comunitatea cea mai isolata din lume. 

Istorii din tablouri

Pluta Meduzei

Dragi prieteni, incep astazi un nou ciclu de articole dedicate picturilor celebre. Dar nu intentionez sa descriu tablourile in sine si maiestria pictorului ci "povestea" din spatele acestora.

Primul articol este inspirat di trista si totodata fascinanta istorie a fregatei francese cu numele "Meduza", redata de pensula pictorului si litografului francez Théodore Géricault - "... martor al unor vremuri de rascruce, cand o lume invechita se prabuseste si cedeaza locul unei noi epoci care se naste", potrivit Wikipedia.

Tabloul lui T. Gericault cunoscut sub numele de "Pluta Meduzei", finalizat cand artistul avea doar 27 de ani, reda un fapt real ce a avut loc in anul 1816 si anume, scufundarea navei franceze "Meduza" in largul actualei Mauritania.

Din cauza deciziilor pripite ale capitanului, Hugues Duroy de Chaumareys care, pe langa faptul ca nu mai naviga de circa 25 de ani, nici macar nu cunostea acele locuri, ceea ce a dus la impotmolirea navei in fundalul nisipos.

Mai mult de 250 de pesoane s-au salvat multumita salupelor dar echipajul in numar de 147 a fost imbarcat pe o pluta de circa 20 de metri lungime si 7 largime, dintre care doar 13 au ajuns acasa. Lucruri teribile au avut loc in timp ce marinarii navigau la cheremul valurilor. Pluta a condus pe supravietuitori la frontierele experientei umane - innebuniti, insetati si infometati, marinarii au aruncat peste bord rebelii, au mancat pe tovarasii lor morti si i-au ucis pe cei mai slabi.

Socrate la concursul de frumusete

Sa  ne oprim un pic sa cugetam, dragi prieteni, ce este frumosul?

Astazi criteriul frumosului este foarte distorsionat sau mai bine zis restrans, pus in catusile arogantei si materializat, incat a devenit un etalon de neatins, inaccesibil celui mai mare numar de oameni simpli. Cel putin asa cred ei, omenii simpli. Dar cum ati raspunde voi daca vi s-ar pune intrebarea "Ce este frumosul?"

Am ales sa amintesc in acest articol bine cunoscutul episod din viata filozofului grec, "eternul copil" precum era considerat din cauza obiceiului de a dialoga prin intermediul intrebarilor, negand totul si dand raspuns la o intrebare cu o alta intrebare, Socrate, care nu a ramas mut in fata unei dileme de acest fel.

Aristofan: mitul celor doua jumătati din Simpozionul lui Platon

"Banchetul" de Platon

Mitul lui Aristofan este present intr'unul din dialogurile filozofului grec Platon numit "Banchetul" in care propune sa fie pusa in discutie tema dragostei. 

Este una dintre poveștile cele mai fascinante care încearcă să explice cautarea continuă de catre oameni a propriei sale jumătati complementare. Filosoful ii dă cuvantul lui Aristofan  care, cu un mit, încearcă să explice nașterea dorinței de a fi în doi dar si devianța sexuală, cum ar fi homosexualitatea.

"Pe timpuri oamenii erau ființe perfecte, nu le lipsea nimic și nu exista nici o distincție între bărbați și femei, dar Zeus, invidios de astfel de perfecțiune, i-au împărțit în două: de atunci fiecare dintre noi este în permanentă căutare a jumătatii sale ... "

Contesa demon. Continuare a ciclului "Barba Albastra - tangente feminine"

Dupa cum am vazut in cateva articole precedente ingeniozitatea ucigasilor nu are limita iar sexul acestora nu are nici o importanta, scopul si rezultatul actiunilor lor fiind absolut teribile si de neindreptatit (articolele precedente le puteti citi aici: I; II; III; IV;).

Articolul de astazi va incheia ciclul "criminali in serie" si va scoate la iveala un alt "maestru in cauza" de sex feminin si rang nobil care a oripilat intreaga Europa la inceputul secolului XVII, perioada in care tortura si violenta erau practici adanc inradacinate in constiinta oamenilor, iar creaturile demonice si superstitiile intrau adanc in sufletele si trupurile nounascutilor odata cu prima lor respiratie.

Cine nu a auzit despre Contesa-demon, Contesa Sangeroasa sau Contesa Neagra considerata si femininul lui Dracula?

Acuzata de peste 100 de crime grave constatate si suspectata de peste 300 de omoruri, aceasta, a fost salvata de la pedeapsa cu moartea de apartenenta ei la una dintre familiile cele mai importante a Ungariei si Slovaciei. Pe cand patru angajati fideli ai contesei nu au avut nici pe departe aceleasi avantaje.

Bărba Albastră - tangențe feminine

În cele trei părți ale articolului "Bărba Albastră (I; II; III)- adevărată cronică a unei povestiri horror" am relatat despre eventualele "origini" ale vestitului personaj de poveste cu același nume a autorului francez Charles Perrault si istoria celui de la care se presupune ca s-ar fi inspirat acesta din urma, a maresalului francez Gilles de Rais.

În urmatoarele doua articole v-om vorbi despre cele mai teribile cazuri de crime în serie săvârșite de către două pesonaje feminine care au zguduit, prin cruzimea lor si lipsa totala de principii morale, o lume întreagă.

Desigur, "povestea" femeii-criminal care va urma nu este una complicata si la fel de intensa precum acea a lui Gilles de Rais. Aceasta nu se intersecteaza decat cu viata protagonistilor directi si nu se rasfrange asupra istoriei dar nici ca este influentata in nici un mod de oranduirea sociala si politica din acele timpuri precum se intampla in cazul nobilului francez. Insa, viata scurta si pe jumatate necunoscuta a personajului principal, a trezit si va trezi mereu la fel de multe indignari si curiozitati...

VADUVA NEAGRA SAU CASTELANA DIN BERKEREKUL

Berkerekul este o mica localitate aflata pe teritoriul fostei Yugoslavii binecunoscuta turistilor ce sunt in cautarea senzatiilor tari sau mai bine zis infioratoare.

Se povesteste ca la sfarsitul secolului XIX, in Bucuresti, in urma legaturii unui influent om de afaceri ungur si o frumoasa tanara cu radacini in randul nobilimii maghiare in Romania, se naste o fetita careea i s-a dat numele Vera. Mama ei se stinge din viata la doar cativa ani de la nasterea copilei iar tatal, ocupat cu desele calatorii de afaceri, se muta la Berkerekul, unde la varsta de 13 ani o inscrie pe Vera la o scoala de fete. Lipsa tatalui, dupa cum se presupune, ii creeaza fetei nevoia stringenta a unei prezente masculine, ceea ce va da start unei intregi serii de aventuri amoroase in care sunt implicati elevi, studenti dar si barbati casatoriti. De o frumusete rara mostenita de la mama sa, Vera ii cucerea cu o mare usurinta si nici macar influenta tatalui ei nu putea ascunde scandalurile starnite in urma aventurilor.

Barba Albastra - adevarata cronica a unei povestiri horror (partea a 3-a)

Apasati pe link-urile de mai jos pentru a citi:

 PARTEA ÎNTÂI
 PARTEA A DOUA

Situația politică era, în acel moment, încă în "fierbere". La începutul anului 1430, șeful guvernului englezesc, Bedford, a încercat să formeze o alianta cu duca de Borgogna importiva regelui Charles. Au urmat alți doi ani de războaie și tulburări sociale (în timpul cărora a fost capturată Ioana D'Arc de catre duca de Borgogna și vândută englezilor  pentru 10 mii de lire) care s-au concluzionat prin bătălia din Lagny, în Marna de jos, din apropierea Parisului. Aici, armată franțuzească sub conducerea lui Gilles de Rais, într-un număr de circa 10 mii de soldați, a constrâns oștirile englezești la o luptă în câmp deschis, obtinand o victorie triumfatoare. 

În toamna anului următor, Jean de Craon (bunicul lui Gilles de Rais) s-a îmbolnăvit și a murit. Gilles s-a aflat mereu sub autoritatea ticălosului bunic care, doar spre apusul vieții sale, și-a dat seama de monstrul care crestea în acel nepot în care și-a pus toate speranțele. Printr-un ultim gest patetic, bătrânul a încercat să transmita patrimoniul sau militar fratelui minor al lui Gilles, René, oferindu-i un fel de inducție tardivă. Însă, odată cu moartea bunicului, orice obstacol din față libertății exaltante a lui Gilles de Rais decădea și, totodată, în sufletul lui de adolescent  niciodată maturizat, se deschidea un gol enorm, un vid imens, o prăpastie. 

Barba Albastra - adevarata cronica a unei povestiri horror (partea a 2-a)

Apasati aici pentru a citi prima parte a articolului.

In anul 1424,  la aproape 20 de ani ai sai, Gilles de Rais a putut in sfarsit sa asume administratrea directa al intregului si imensului sau patrimoniu, dand start manifestărilor de splendoare decadentă cu care îi plăcea să se înconjoare pe tot parcursul aventurii sale pamantesti, o aventura mult prea scurta dar fara indoiala una foarte intensa. Tapiteriile, frescele, sticla colorata, tablourile au inceput sa transforme castelurile sale. Resursele financiare exceptionale a permis tanarului De Rais sa dea frau liber maniei colectionarii a orice fel de obiecte, de la cele antice la relicvarii, de la crucifixe la cupe. La masa se foloseau doar tacamuri de aur. Si, dat fiind ca razbouil continua sa ocupe cea mai mare parte a timpului sau, a ornamentat cu perle si emailuri pana si sculele militare iar pe manusile de otel ale armurii a realizat incrustatii de aur. Imbracamintea trebuia sa fie cat mai spectaculoasa, mai mult asemanatoare costumelor pentru mascare, si confectionata din cele mai bune stofe. In acest fel, Gilles de Rais a devenit in scurt timp foarte faimos datorita indiferentei sale totale pentru cifrele exorbitante pe care le cheltuia intru a-si satisface orice capriciu sau extravaganta ce i-ar evidentia atat maretia cat si indiferenta.

In luna februarie al anului 1425 Gilles este prezentat pentru prima data la curtea Delfinului Charles, un personaj mediocru, aflat mereu in criza financiara. Acel mediu i s-a parut din primul moment insuportabil. Respectiv, a fost rasplatit cu ura si neincredere: manifestarile sale de risipa s-au extins ajungand pana in a imprumuta sume exorbitante insusi regelui fara a-i cere restituirea banilor - si o facea cu atata indiferenta si distractie, incat trezea resentimentele acelorasi beneficiari.

Barba Albastra - adevarata cronica a unei povestiri horror (partea I)

Ideea acestui articol mi-a fost sugerata de catre unul dintre prietenii mei de blogosfera cu nume de Centurion Invictus prin articolul Cavaleri seducatori (fapt pentru care ii multumesc), pe care va invit sa-l cititi data fiind natura-i diferita, total opusa as spune acelei care va caracteriza randurile de mai jos. 

Articolul va fi separat in mai multe parti, dupa cum se vede din titlu si sper sa trezeasca interesul viu al cititoului precum l-a trezit pe al meu. Va multumesc anticipat pentru ca imi vizitati blogul si va astept cu comentarii la subiect. Lectura placuta va doresc!

... ... ... ... ...  

Contele Gille de Rais, un erou, plutonier francez la doar 25 de ani, a platit cu viata ferocitatile sale. Nu este un personaj de poveste ci protagonistul unei istorii inregistrate in documentele judiciare – o istorie atat de macabra incat pare incredibila.

Barba Albastra. O istorie horror din secolul XV.
Un episod monsturos care s-a incheiat in dimineata zilei de miercuri, 26 octombrie 1440, cand, la ora 9 fix, usile Catedralei din Nantes s-au deschis pentru a lasa sa treaca un corteu solemn condus de episcopul Malestroit. Mitra solemna pe cap, carja episcopala in pumn, manusi albe pe maini… In spatele lui mergeau canonicii, preotii si novicii, baietii de altar si apoi multimea oamenilor de rand. Era prezent intregul aparat al unei procesiuni solemne cu care un oras sarbatoreste sfarsitul unei nenorociri sau aduce multumiri pentru o minune. Dar, de data aceasta, ocazia era in totalitate diferita: procesiunea era indreptata in afara orasului si avea ca destinatie pajistile verzi ale insulei Biesse. Acolo, spanzuratoarea pentru executarea unui om vinovat de crime infioratoare era gata de a fi utilizata: Gille de Rais, ereditarul unei averi colosale, erou national a presei din Orléans, tovaras de arme a Giovanei d’Arc, plutonier al Frantei la doar 25 de ani si inspirator al personajului cu nume di Barba Albastra, urca pe esafod la doar 36 de ani dar, intr-o perioada atat de scurta si-a trait “aventura” cu o intensitate atat de frenetica, incercand sa fie orice si opusul a orice – erou militar,  nobil generos, catolic fervent, evocator ingenuu de demoni si monstru.

Asasinii, Orientul Mijlociu si jocurile electronice

Va intrebati care-i legatura..?

sursa imagine 

Cei carora lumea intreaga le datoreaza termenul "asasin" au fost o stranie si redutabila confraternitate religioasa din Orientul Mijlociu. Spaima a dusmanilor ideologici din sanul Islamului precum si al crestinilor din Persia si Siria, Ordinul Hasisinilor, a marcat istoria acelor locuri prin asinatele sale cu substrat politic  si ritual. Astazi, amintirea le este readusa in memoria colectiva doar de un joc de computer de mare succes - "Assassin's Creed". Va suna cumva cunoscut?

Dar, nu va agitati, acest articol nu va fi o analiza a actiunii psihologice , de oricare natura ar fi aceasta, exercitate asupra jucatorilor ci o interesanta prisma istorica care se afla la baza acestui joc.

Cum i-a ajutat Donald Duck pe americani sa castige razboiul...

Intrarea SUA în al al doilea Război Mondial a presupus mobilizarea totală a ţării, inclusiv a producţiei animate pentru susţinerea efortului de război contra puterilor Axei. În scurt timp, propaganda anti-nazistă a ajuns să ocupe prim-planul atenţiei media, desenul animat nefiind neglijat întrucât oferea posibilităţi nelimitate de exprimare.

Înregimentarea lui Donald Duck

În 1934, în studiourile Walt Disney, s-a născut celebrul personaj de desen animat Donald Duck, debutul său cinematografic având loc la data de 9 iunie 1934 în filmul "The little hen". După primirea premiului Oscar (pentru cel mai bun film de animaţie), pentru rolul în producţia propagandistică "The Fuerhrer's Face", Donald a ajuns să se impună ca unul dintre marile staturi ale desenului animat, adunând în întreaga sa carieră peste 150 de apariţii în diferite filme.

Istorie - adevar ignorat sau ascuns? Noi dezvaluiri - partea a doua

Va mai recomand: Dacii in lumina cartilor

National Geografic despre Romania 100 de ani in urma

Primul articol despre România în National Geographic

Gazetarii de la National Geographic au ales atunci să prezinte cititorilor primul articol despre o ţară care tocmai ieşise din mlaştinile istoriei, intrând direct în iureşul torentului. Filmul evenimentelor este descris de jurnalistul Frederick Moore.

Odată cu creşterea presiunii Rusiei asupra Peninsulei Balcanice, Principatele Române au căutat vremelnic protecţia fraţilor întru ortodoxie de la Răsărit pentru a se opune dominaţiei otomane. O joacă cu focul, remarca autorul articolului din urmă cu 100 de ani.

Noaptea rechinilor – povestea celui mai cumplit atac din istorie

Noaptea cade greu peste un crucişător american aflat în focul celui de al Doilea Război Mondial. Întunericul şi mişcarea de tangaj nu fac decât să sporească temerile echipajului. Sub oceanul de culoarea smoalei mişună submarine nipone aducătoare de moarte. Mai mult, apele din zonă colcăie de rechini. În ciuda măsurilor de siguranţă, toanele zeului Marte s-au dezlănţuit cum nu putea fi mai rău. Cuirasatul american a fost lovit de două torpile, scufundat pe loc, iar supravieţuitorii au fost nevoiţi să îndure cel mai sângeros asalt al rechinilor înregistrat în lunga istorie a relaţiilor dintre om şi temuţii prădători ai oceanelor. Să vedem cum s-a derulat tragedia...

Niciodată înfrânt: povestea generalului boem Jan Ziska

Pentru cehii şi slovacii de azi, Jan Ziska este un fel de Ştefan cel Mare şi Mihai Viteazul într-o singură figură istorică epocală. Erou cu loc de odihnă necunoscut chiar şi în zilele noastre, generalul Ziska s-a remarcat nu doar ca un strălucit strateg militar, ci şi în rolul unui adevărat lider religios care s-a opus cu toate mijloacele influenţei Vaticanului. Rămas orb în timpul bătăliilor sale, acest aparent handicap fizic nu l-a împiedicat să devină cel mai iscusit conducător de oşti al epocii sale, şi unul dintre cei mai importanţi şi interesanţi lideri militari din întreaga istorie a omenirii.

IN MEMORIAM

Traind in cercul vostru stramt, Norocul va petrece, Caci eu in lumea mea ma simt, nemuritor si rece...

Multe s-au scris si multe s-au vorbit despre Mihai Eminescu. Fiecare colt de tara comemoreaza astazi ziua de nastere a poetului, fiecare monument al acestuia va fi acoperit de flori,  melodii si poezii dedicate lui vor rasuna pretutindeni...

Dar sa nu uitam ca Mihai Eminescu a fost la fel de mare ziarist  si om polititc, unul care a incomodat si turbat linistea si opinia publica cu articolele sale, luptand in acest fel pentru neamul sau si tara.

Activitatea de ziarist a lui Eminescu a început în vara anului 1876, nevoit să o practice din cauza schimbărilor prilejuite de căderea guvernului conservator iar în octombrie 1877 a fost angajat ca redactor la cotidianul Timpul, organul oficial al conservatorilor, unde a rămas în următorii șase ani. Deși a ajuns jurnalist printr-un concurs de împrejurări, Eminescu nu a practicat jurnalismul ca pe o meserie oarecare din care să-și câștige pur și simplu existența. Articolele pe care le scria au constituit o ocazie de a face cititorilor educație politică, așa cum își propusese. De la începutul studenției sale Eminescu s-a preocupat să înțeleagă societatea românească și să caute soluții la problemele ei. Așa cum afirma într-o scrisoare către Maiorescu din 5 februarie 1874, în timpul studiilor sale filosofice el a fost interesat mai mult de filozofia dreptului, a statului și a istoriei, unde sistemul lui Schopenhauer „mi se părea prea puțin elaborat”. Mai mult chiar, credea că a găsit soluția acestor probleme, soluție care avea și utilitate practică.

ENIGME EXTRATERESTRE - Crearea Omului II

Este oare posibil ca dovezile contributiei extraterestrilor la evoluarea inteligentei umane sa se afle in codul nostru genetic, precum sustin teoreticienii astronautilor antici?

S-ar putea sa gasim alte raspunsuri la aceasta intrebare nu la savantii  ci la oamenii care studiaza religia si afirma ca Adam si Eva au existat cu adevarat.

BIBLIA EBRAICA 

Geneza pe care o gasim in biblie descrie procesul de creatie de catre Dumnezeu in Gradina Edenului a celor doua fiinte cu nume de Adam si Eva carora le-a zis sa merga in lume si sa se inmulteasca. Secole intregi, savantii si teologii s-au intrebat daca istoria crearii Omului este un simplu mit sau un fapt real. In cartea sacra a evreilor numita Tòra se spune ca umanitatea a fost plazmuita din praful pamantului peste care Dumnezeu a suflat viata pentru a ne animà, insufleti.

- Anume acea suflare divina, spune Jonathan Young, fondator si curator al arhivelor Joseph Campbell, ne indica ca scanteia si forta vitala care ne face umani este de natura spirituala.

Drumul uitat: MIHAI EMINESCU.

Drumul uitat: MIHAI EMINESCU. Cum l-au “îmbolnăvit” SERVICIILE S...: Luceafărul poeziei româneşti, poetul nepereche, făuritorul limbii literare române...Acesta este Mihai Eminescu poetul. Totodată unul ...

Enigme extraterestre - CREAREA OMULUI

Fiinte umane extrem de avansate care au trait mii de ani in urma, ADN neidentificat in genomul uman, cronici antice ce povestesc desre interventiile divine pe Pamant...

Oamenii au evoluat cu adevarat din maimuta sau inteligenta noastra este rezultatul unui proiect nelumesc..?

Din ce sunt facuti umanoizii? De ce evoluam, crestem si gandim intr-un mod anume?

Nu exista explicatii pentru fiintele umane - nu ar trebui sa existe pe aceasta planeta. Stiinta si intreaga istorie, inclusiv arheologia, sunt in cautare de raspunsuri.

- V-a trebui sa ne "abandonam" ideii ca extraterestrii au avut de a face cu evolutia noastra, ne spune G. Tsoukalos, editor al Legendary Times Magazin. Omeni de stiinta din intreaga lume cred ca, in trecut, am fost vizitati de catre fiinte extraterestre. Si daca ar fi adevarat, au contribuit extraterestrii antici la crearea istoriei omenirii iar o eventuala dovada a unui contact extraterestru ne-ar putea ajuta sa rezolvam misterele care se afla in spatele Creatiei Omului?

ORIGINILE OMULUI