Barba Albastra - adevarata cronica a unei povestiri horror (partea a 3-a)

Apasati pe link-urile de mai jos pentru a citi:

 PARTEA ÎNTÂI
 PARTEA A DOUA

Situația politică era, în acel moment, încă în "fierbere". La începutul anului 1430, șeful guvernului englezesc, Bedford, a încercat să formeze o alianta cu duca de Borgogna importiva regelui Charles. Au urmat alți doi ani de războaie și tulburări sociale (în timpul cărora a fost capturată Ioana D'Arc de catre duca de Borgogna și vândută englezilor  pentru 10 mii de lire) care s-au concluzionat prin bătălia din Lagny, în Marna de jos, din apropierea Parisului. Aici, armată franțuzească sub conducerea lui Gilles de Rais, într-un număr de circa 10 mii de soldați, a constrâns oștirile englezești la o luptă în câmp deschis, obtinand o victorie triumfatoare. 

În toamna anului următor, Jean de Craon (bunicul lui Gilles de Rais) s-a îmbolnăvit și a murit. Gilles s-a aflat mereu sub autoritatea ticălosului bunic care, doar spre apusul vieții sale, și-a dat seama de monstrul care crestea în acel nepot în care și-a pus toate speranțele. Printr-un ultim gest patetic, bătrânul a încercat să transmita patrimoniul sau militar fratelui minor al lui Gilles, René, oferindu-i un fel de inducție tardivă. Însă, odată cu moartea bunicului, orice obstacol din față libertății exaltante a lui Gilles de Rais decădea și, totodată, în sufletul lui de adolescent  niciodată maturizat, se deschidea un gol enorm, un vid imens, o prăpastie. 

Barba Albastra - adevarata cronica a unei povestiri horror (partea a 2-a)

Apasati aici pentru a citi prima parte a articolului.

In anul 1424,  la aproape 20 de ani ai sai, Gilles de Rais a putut in sfarsit sa asume administratrea directa al intregului si imensului sau patrimoniu, dand start manifestărilor de splendoare decadentă cu care îi plăcea să se înconjoare pe tot parcursul aventurii sale pamantesti, o aventura mult prea scurta dar fara indoiala una foarte intensa. Tapiteriile, frescele, sticla colorata, tablourile au inceput sa transforme castelurile sale. Resursele financiare exceptionale a permis tanarului De Rais sa dea frau liber maniei colectionarii a orice fel de obiecte, de la cele antice la relicvarii, de la crucifixe la cupe. La masa se foloseau doar tacamuri de aur. Si, dat fiind ca razbouil continua sa ocupe cea mai mare parte a timpului sau, a ornamentat cu perle si emailuri pana si sculele militare iar pe manusile de otel ale armurii a realizat incrustatii de aur. Imbracamintea trebuia sa fie cat mai spectaculoasa, mai mult asemanatoare costumelor pentru mascare, si confectionata din cele mai bune stofe. In acest fel, Gilles de Rais a devenit in scurt timp foarte faimos datorita indiferentei sale totale pentru cifrele exorbitante pe care le cheltuia intru a-si satisface orice capriciu sau extravaganta ce i-ar evidentia atat maretia cat si indiferenta.

In luna februarie al anului 1425 Gilles este prezentat pentru prima data la curtea Delfinului Charles, un personaj mediocru, aflat mereu in criza financiara. Acel mediu i s-a parut din primul moment insuportabil. Respectiv, a fost rasplatit cu ura si neincredere: manifestarile sale de risipa s-au extins ajungand pana in a imprumuta sume exorbitante insusi regelui fara a-i cere restituirea banilor - si o facea cu atata indiferenta si distractie, incat trezea resentimentele acelorasi beneficiari.

Barba Albastra - adevarata cronica a unei povestiri horror (partea I)

Ideea acestui articol mi-a fost sugerata de catre unul dintre prietenii mei de blogosfera cu nume de Centurion Invictus prin articolul Cavaleri seducatori (fapt pentru care ii multumesc), pe care va invit sa-l cititi data fiind natura-i diferita, total opusa as spune acelei care va caracteriza randurile de mai jos. 

Articolul va fi separat in mai multe parti, dupa cum se vede din titlu si sper sa trezeasca interesul viu al cititoului precum l-a trezit pe al meu. Va multumesc anticipat pentru ca imi vizitati blogul si va astept cu comentarii la subiect. Lectura placuta va doresc!

... ... ... ... ...  

Contele Gille de Rais, un erou, plutonier francez la doar 25 de ani, a platit cu viata ferocitatile sale. Nu este un personaj de poveste ci protagonistul unei istorii inregistrate in documentele judiciare – o istorie atat de macabra incat pare incredibila.

Barba Albastra. O istorie horror din secolul XV.
Un episod monsturos care s-a incheiat in dimineata zilei de miercuri, 26 octombrie 1440, cand, la ora 9 fix, usile Catedralei din Nantes s-au deschis pentru a lasa sa treaca un corteu solemn condus de episcopul Malestroit. Mitra solemna pe cap, carja episcopala in pumn, manusi albe pe maini… In spatele lui mergeau canonicii, preotii si novicii, baietii de altar si apoi multimea oamenilor de rand. Era prezent intregul aparat al unei procesiuni solemne cu care un oras sarbatoreste sfarsitul unei nenorociri sau aduce multumiri pentru o minune. Dar, de data aceasta, ocazia era in totalitate diferita: procesiunea era indreptata in afara orasului si avea ca destinatie pajistile verzi ale insulei Biesse. Acolo, spanzuratoarea pentru executarea unui om vinovat de crime infioratoare era gata de a fi utilizata: Gille de Rais, ereditarul unei averi colosale, erou national a presei din Orléans, tovaras de arme a Giovanei d’Arc, plutonier al Frantei la doar 25 de ani si inspirator al personajului cu nume di Barba Albastra, urca pe esafod la doar 36 de ani dar, intr-o perioada atat de scurta si-a trait “aventura” cu o intensitate atat de frenetica, incercand sa fie orice si opusul a orice – erou militar,  nobil generos, catolic fervent, evocator ingenuu de demoni si monstru.

+Rascumparati vremea: Castelul Vietii Tale

Rascumparati vremea: Castelul Vietii Tale: A fost odata un Senior care hotarase sa faca o excursie prin Europa. Ajungand in Marea Britanie, din aeroport a cumparat un ghid de calat...

Secretele celui de-al treilea ochi

— Iată ce am gândit eu, noro, că poţi lucra nopţile. Piua-i în căsoaia de alăture, fusele în oboroc sub pat, iar furca după horn. Când te-i sătura de strujit pene, vei pisa mălai; şi când a veni barbatu-tău de la drum, vom face plachie cu costiţe de porc, de cele afumate, din pod, şi, Doamne, bine vom mânca! Acum deodată, până te-i mai odihni, ia furca în brâu, şi până mâine dimineaţă să găteşti fuioarele aceste de tors, penele de strujit şi mălaiul de pisat. Eu mă las puţin, că mi-a trecut ciolan peste ciolan cu nunta voastră. Dar tu să ştii că eu dorm iepureşte; şi pe lângă işti doi ochi, mai am unul la ceafă, care şede purure deschis şi cu care văd, şi noaptea şi ziua, tot ce se face prin casă. Ai înţeles ce ţi-am spus? 

Cunoastem cu totii  povestea bietelor nurori controlate si manipulate de catre o "soacra cu puteri supranaturale". Dar cat adevar este ascuns in acele randuri ale povestii si este oare idea existentei unui al treilea ochi o simpla "gasire ingenioasa" a femeii..?