Cum putem trăi cu „genele noastre rele”?

Pescăruşii argintiii îşi depun ouăle pe sol, în cuiburi fragile. Pentru că nu sunt foarte pricepuţi la construirea cuiburilor, ouăle tind să se rostogolească în afara acestora, unde pot fi mâncate sau distruse de frig. Din acest motiv, atunci când pescăruşii argintii revin la cuib, primul lucru pe care îl fac este să caute ouăle care au ieşit în jurul cuibului. Cercetătorii au monitorizat acest proces şi au descoperit că pescăruşii rostogolesc ouăle pe rând înapoi în cuib, începând întotdeauna cu cel mai mare şi continuând până la cel mai mic. Atunci când au creat ouă artificiale de mari dimensiuni şi le-au pus în apropierea cuibului, pescăruşii le împingeau mai întâi pe acestea în cuib. Ulterior, oamenii de ştiinţă au conceput ouă gigantice, chiar mai mari decât pescăruşii, însă aceştia continuau să încerce să le împingă în cuib. Pentru că nu reuşeau, pescăruşii insistau să împingă oul artificial, chiar dacă în apropiere puii lor mureau în ouăle neglijate.