Apropo de nori...

Bine v-am regasit, dragi prieteni!

Nu am scris de ceva vreme pe blog si, gandindu-ma acum la un motiv, nu gasesc nici macar o scuza cat de cat plauzibila. As fi putut sa gasesc putin timp, as fi putut sa gasesc si un subiect interesant dar, probabil, caldurile verii mi-au pus toate simturile in "stand-by"...

In schimb am facut o mica calatorie la Bruxelles si as dori sa impartasesc cu voi cateva imagini interesante (din pacate facute cu telefonul) a unei furtuni care s-a declansat in cerul acestui oras minunat.

Vreau sa va mai spun ca in Belgia (aflata fiind la nord-vestul Europei) apusul soarelui are loc la o ora mult mai tarzie decat in zona centrala, dupa cum e si normal sa fie, si eu nu am reusit in cele trei saptamani de sejur sa ma obisnuiesc sa ma culc in jurul orei 22 cu soarele in ochi.

Va salut acum si va las sa admirati imaginile facute de la etajul 6, dorindu-va o vara minunata. Pe curand!

1 aprilie - Pacaleli cu stil

Traditia de a pacali pe cineva in ziua de 1 aprilie nu este una noua si nu are origini clare. Se presupune ca are legatura cu echinoctiul de primavara care are loc pe 21 martie. Inainte de adoptarea calendarului gregorian in anul 1582, era sarbatorit ca Sfarsit de An de culturi absolut diferite precum Roma antica sau India. Pe timpuri, sfarsitul de an era sarbatorit din 25 martie pana in 1 aprilie, pana cand papa Gregorio al XIII-lea la modificat printr-un decret special, fixandu-l pe data de 1 ianuarie. In urma acestui decret, in Franta s-a creat traditia de a inmana colete-cadouri goale. 

Dat fiind ca traditiile sunt foarte asemanatoare in intreaga Europa, unii dintre oamenii de stiinta au facut "un pas in urma" si au dezvoltat o alta ipoteza a originii acestora, pornind de la mitul Prozerpinei - Zeita prosperitatii si a primaverii care, dupa ce a fost rapita de Pluto (unchiul sau), este cautata in zadar de mama ei, pacalita de o nimfa in timpul sarbatorii pagane in numele zeitei Venera.

Se mai presupune ca aceasta traditie a pornit de la primii crestini, urmasi ai lui Cristos care aveau obiceiul sa se identifice cu semnul unui peste - numele caruia in limba greaca forma acrostihul frazei "Isus Cristos, Fiul Salvatorului".

Acestea fiind spuse, vreau sa readuc in amintirea tuturor cateva dintre glumele cele mai reusite din intreaga lume.

Insula Dezolarii

Era anul 1853.

William Glass in varsta de 66 de ani a avut ghinionul de a se imbolnavi si muri de cancer. 

Moartea lui a constrans, trei ani mai tarziu, 25 de membri ai familiei sale sa emigreze in New Bedford, Massachusetts unde locuiau rudele lor. Un an mai tarziu, alte 45 de persoane au plecat in aceiasi directie impreuna cu preotul Taylor, ajungand in Riversdale, in Sud Cape Province (Africa de Sud), ca mai tarziu, sa se stabileasca cu totii pe o insula situata la 2816 km de Africa de Sud si 3360 km de America de Sud cu nume de Tristan da Cunha. In asa fel, 28 de persoane, membri a patru familii, au format comunitatea cea mai isolata din lume. 

Istorii din tablouri

Pluta Meduzei

Dragi prieteni, incep astazi un nou ciclu de articole dedicate picturilor celebre. Dar nu intentionez sa descriu tablourile in sine si maiestria pictorului ci "povestea" din spatele acestora.

Primul articol este inspirat di trista si totodata fascinanta istorie a fregatei francese cu numele "Meduza", redata de pensula pictorului si litografului francez Théodore Géricault - "... martor al unor vremuri de rascruce, cand o lume invechita se prabuseste si cedeaza locul unei noi epoci care se naste", potrivit Wikipedia.

Tabloul lui T. Gericault cunoscut sub numele de "Pluta Meduzei", finalizat cand artistul avea doar 27 de ani, reda un fapt real ce a avut loc in anul 1816 si anume, scufundarea navei franceze "Meduza" in largul actualei Mauritania.

Din cauza deciziilor pripite ale capitanului, Hugues Duroy de Chaumareys care, pe langa faptul ca nu mai naviga de circa 25 de ani, nici macar nu cunostea acele locuri, ceea ce a dus la impotmolirea navei in fundalul nisipos.

Mai mult de 250 de pesoane s-au salvat multumita salupelor dar echipajul in numar de 147 a fost imbarcat pe o pluta de circa 20 de metri lungime si 7 largime, dintre care doar 13 au ajuns acasa. Lucruri teribile au avut loc in timp ce marinarii navigau la cheremul valurilor. Pluta a condus pe supravietuitori la frontierele experientei umane - innebuniti, insetati si infometati, marinarii au aruncat peste bord rebelii, au mancat pe tovarasii lor morti si i-au ucis pe cei mai slabi.

In Memoriam (video)

Continuam astazi, dragi prieteni, ciclul "In Memoriam" dedicat personalitatilor celebre din toate timpurile. Si, pentru ca in ziua de 21 martie al anului 1685, intr-o familie de muzicieni profesionisti din Germania s-a nascut cel mai mare geniu al muzicii, compozitor, dirijor, organist, violonist si pedagog german, indragit si ascultat atat de cei in varsta cat si de tineri, si anume Johann Sebastian Bach, nu puteam sa trec cu vederea acest eveniment. Dar nu intentionez sa-i scriu din nou biografia si nici lista operelor pe care, chiar si daca partial, le cunoasteti cu totii.

Am sa vorbesc doar despre cateva intamplari curioase din viata compozitorului, pe care, sper ca multi dintre voi, inca nu le-ati aflat.

J.S. Bach avea doar 9 ani cand a fost nevoit sa se mute in casa fratelui sau mai mare, Johann Christoph Bach, organist in Ordruf, Germania. Pe tot parcursul sederii lui, copilul a copiat, studiat si interpretat muzica. Un episod interesant referitor la curiozitatea tanarului compozitor a ramas in amintirea fratelui sau: neavand somn, intr-o noapte, cand intreaga familie era scufundata in somnul cel mai dulce,

In memoriam

"Ca o piesa de teatru, asa este viata: nu intereseaza cat de mult a tinut, ci cat de frumos s-a desfasurat"

Seneca

Viata unui Om este o mica parte din Universul existential, plina de lucruri interesante, daca Omul stie sa le vada. Fiecare zi ar putea sa ne daruiasca ceva nou, ceva frumos, ceva deosebit. Trebuie doar sa deschidem bine mintea si ochii si sa privim cu multa atentie in jur.

Daca am cauta oamenii ilustri care s-au nascut intr-o zi anume pe parcursul anilor si ne-au imbogtit existenta prin activitatea lor, lista nu ar mai avea sfarsit. 

T. Aman, autoportret, sursa imagine

THEODOR AMAN - astazi se implinesc 183 de ani de la nasterea pictorului roman (m. 19/08/1891) care a contribuit activ la fondarea primei scoli de arte frumoase la Bucuresti si Iasi in anul 1864.

"Deschizator de drumuri in pictura laica romaneasca, Theodor Aman a lansat aproape toate temele majore ale scolii nationale, mai putin natura moarta. De numele lui Aman se leaga primele peisaje, primele scene citadine, primele tabouri istorice, primele opere traditionaliste. Pictura “In gradina [autorului]” este una dintre cele 80 de opere din Patrimoniul National catalogat de Ministerul Culturii si care poarta semnatura vechiului pictor. "

sursa descriere

T. Aman, "In gradina", ulei pe panza

Mai multe informatii aici

Galerie foto aici

Socrate la concursul de frumusete

Sa  ne oprim un pic sa cugetam, dragi prieteni, ce este frumosul?

Astazi criteriul frumosului este foarte distorsionat sau mai bine zis restrans, pus in catusile arogantei si materializat, incat a devenit un etalon de neatins, inaccesibil celui mai mare numar de oameni simpli. Cel putin asa cred ei, omenii simpli. Dar cum ati raspunde voi daca vi s-ar pune intrebarea "Ce este frumosul?"

Am ales sa amintesc in acest articol bine cunoscutul episod din viata filozofului grec, "eternul copil" precum era considerat din cauza obiceiului de a dialoga prin intermediul intrebarilor, negand totul si dand raspuns la o intrebare cu o alta intrebare, Socrate, care nu a ramas mut in fata unei dileme de acest fel.

E primavara, iarasi primavara!!!

- este tema concursului lansat de curand de catre grupul 

 "Cititor de proza" la care va invit sa participati, inscriindu-va 

bineinteles mai intai,  cu poezii sau proza dar si sa cititi perlele inedite iesite proaspat de sud condeiele membrilor acestui grup.

Lectura placuta!

AM PRIMIT UN CADOU

DINCOLO DE NORI : AM PRIMIT UN CADOU: De la Rodica ! Tocmai de acolo din Italia...

Dragi prieteni, va invit sa cititi articolul pe care l-am scris la invitatia unui partener si pe  blogul acestuia (Dincolo de Nori) ca sa descoperiti o reteta originala si rapida a unui tip de sandwich italian. Nu va spun mai mult de atat decat ca merita gustat! (click pe unul dintre link-urile de mai sus)

Artisti celebri

Curtis Fuller - Jazz Trombonist - (vezi video in josul articolului)

Curtis Fuller este un interpret de origine giamaicana nascut in SUA in anul 1940. Ramas orfan la o varsta frageda, se dedica total studiului trombonului.

Într-o carieră care a durat peste 60 de ani, zeci de înregistrări și nenumărate concerte, Curtis Fuller este larg recunoscut ca fiind unul dintre cei mai buni trombonisti din istoria jazz-ului a celui mai influent si respectabil studiou de inregistrari dintotdeauna - Blue Note Records, cu care a inregistrat patru albume.

Curtis Fuller a fost un supravietuitor remarcabil, să nu mai vorbim de un interpret consecvent și versatil, de-a lungul întregii sale cariere. Ideile sale melodice sunt inventive și impecabil executate, cu o articulație rapida și definitiva. Tonul lui asigurat și intonația sunt in aceeasi masura stralucite si perfecte. Fuller are capacitatea de a rămâne în limitele sale, reusind sa se ​​"uneasca" cu colegii săi din prima linie si contribuind cu solo-uri proprii, chiar și în compania lui John Coltrane.

Curiozitati despre Carnaval

Chiar daca perioada Carnavalului in lume e in faza de incheiere, am hotarat sa scriu cateva randuri referitor la aceasta minunata traditie.

Potrivit Enciclopediei libere WikipediA, etimologic, cuvantul "carnaval" se trage di dialectul milanez ("carne vale") si inseamna "adio carne".  Sarbatorirea festivitatilor inainte de Pasti, a fost impusa de biserica si reprezinta perioada care preceda postul in special in tarile crestine, cand au loc petreceri populare cu care alegorice, focuri de artificii, iar participantii sunt in mod obligatoriu deghizati.

Multe alte evenimente de acest fel au loc in intreaga lume: in localitatea indiana Goa, paradele sunt insotite de batai cu apa; belgienii din Binche sunt renumiti pentru bataile cu portocale; olandezii pun in scena nunti; spaniolii din Tarragon dau foc unui butoi enorm; grecii din Patras se pun pe cautat comori.

Cunoastem bine din vazute sau auzite si Carnavalul din Venetia, acel din Nice si acel din Rio de Janeiro care s-au transformat intr-o adevarata industrie.

Am ales, insa, sa pun accentul pe Carnavalul din Nice. De ce? Pentru ca mi se pare cel mai original datorita faptului ca este unicul care are o tema anumita si in fiecare an diferita. Nu mai zic nimic ci va las, dragi cititori, sa "savurati atmosfera delicioasa" a Carnavalului 2014 din acest oras extraordinar.




Sarbatori fericite in continuare!

Legende aproape uitate

 CAPRICII LA INCEPUT DE PRIMAVARA: ZILELE BABELOR.

Dragi cititori, va invit sa cititi un articol foarte interesant referitor la Zilele babelor, dupa cum se vede din titlu. Multumesc autorului si va doresc "Babe cuminti!".
(SURSA IMAGINE)

Un Martisor muzical din tot sufletul pentru toti cititorii blogului.

Pictor Hans Dahl


sursa imagine

Aristofan: mitul celor doua jumătati din Simpozionul lui Platon

"Banchetul" de Platon

Mitul lui Aristofan este present intr'unul din dialogurile filozofului grec Platon numit "Banchetul" in care propune sa fie pusa in discutie tema dragostei. 

Este una dintre poveștile cele mai fascinante care încearcă să explice cautarea continuă de catre oameni a propriei sale jumătati complementare. Filosoful ii dă cuvantul lui Aristofan  care, cu un mit, încearcă să explice nașterea dorinței de a fi în doi dar si devianța sexuală, cum ar fi homosexualitatea.

"Pe timpuri oamenii erau ființe perfecte, nu le lipsea nimic și nu exista nici o distincție între bărbați și femei, dar Zeus, invidios de astfel de perfecțiune, i-au împărțit în două: de atunci fiecare dintre noi este în permanentă căutare a jumătatii sale ... "

LA MULTI ANI FERICITI si SARBATORI FRUMOASE !!!

SURSA IMAGINE 

Wild Carpathia - documentar

In ultimii ani se vorbeste mult despre protectia si prezervarea naturii, si multe sunt discutiile care neaga posibilitatea de a pune progresul tehnologic la indemana oamenilor fara a distruge patrimoniul ecologic al omenirii. In timp ce unii nu fac altceva decat sa discute, altii au trecut la fapte. Va propun sa vizionati un mic documentar Travel Chanel filmat de Alasdair Grant care sunt sigura ca o sa va placa si care ne povesteste, dupa cum va dati seama din titlu, despre natura inca pura a Carpatilor dar si despre viata de zi cu zi a oamenilor din aceasta zona minunata.

 

Contesa demon. Continuare a ciclului "Barba Albastra - tangente feminine"

Dupa cum am vazut in cateva articole precedente ingeniozitatea ucigasilor nu are limita iar sexul acestora nu are nici o importanta, scopul si rezultatul actiunilor lor fiind absolut teribile si de neindreptatit (articolele precedente le puteti citi aici: I; II; III; IV;).

Articolul de astazi va incheia ciclul "criminali in serie" si va scoate la iveala un alt "maestru in cauza" de sex feminin si rang nobil care a oripilat intreaga Europa la inceputul secolului XVII, perioada in care tortura si violenta erau practici adanc inradacinate in constiinta oamenilor, iar creaturile demonice si superstitiile intrau adanc in sufletele si trupurile nounascutilor odata cu prima lor respiratie.

Cine nu a auzit despre Contesa-demon, Contesa Sangeroasa sau Contesa Neagra considerata si femininul lui Dracula?

Acuzata de peste 100 de crime grave constatate si suspectata de peste 300 de omoruri, aceasta, a fost salvata de la pedeapsa cu moartea de apartenenta ei la una dintre familiile cele mai importante a Ungariei si Slovaciei. Pe cand patru angajati fideli ai contesei nu au avut nici pe departe aceleasi avantaje.

Bărba Albastră - tangențe feminine

În cele trei părți ale articolului "Bărba Albastră (I; II; III)- adevărată cronică a unei povestiri horror" am relatat despre eventualele "origini" ale vestitului personaj de poveste cu același nume a autorului francez Charles Perrault si istoria celui de la care se presupune ca s-ar fi inspirat acesta din urma, a maresalului francez Gilles de Rais.

În urmatoarele doua articole v-om vorbi despre cele mai teribile cazuri de crime în serie săvârșite de către două pesonaje feminine care au zguduit, prin cruzimea lor si lipsa totala de principii morale, o lume întreagă.

Desigur, "povestea" femeii-criminal care va urma nu este una complicata si la fel de intensa precum acea a lui Gilles de Rais. Aceasta nu se intersecteaza decat cu viata protagonistilor directi si nu se rasfrange asupra istoriei dar nici ca este influentata in nici un mod de oranduirea sociala si politica din acele timpuri precum se intampla in cazul nobilului francez. Insa, viata scurta si pe jumatate necunoscuta a personajului principal, a trezit si va trezi mereu la fel de multe indignari si curiozitati...

VADUVA NEAGRA SAU CASTELANA DIN BERKEREKUL

Berkerekul este o mica localitate aflata pe teritoriul fostei Yugoslavii binecunoscuta turistilor ce sunt in cautarea senzatiilor tari sau mai bine zis infioratoare.

Se povesteste ca la sfarsitul secolului XIX, in Bucuresti, in urma legaturii unui influent om de afaceri ungur si o frumoasa tanara cu radacini in randul nobilimii maghiare in Romania, se naste o fetita careea i s-a dat numele Vera. Mama ei se stinge din viata la doar cativa ani de la nasterea copilei iar tatal, ocupat cu desele calatorii de afaceri, se muta la Berkerekul, unde la varsta de 13 ani o inscrie pe Vera la o scoala de fete. Lipsa tatalui, dupa cum se presupune, ii creeaza fetei nevoia stringenta a unei prezente masculine, ceea ce va da start unei intregi serii de aventuri amoroase in care sunt implicati elevi, studenti dar si barbati casatoriti. De o frumusete rara mostenita de la mama sa, Vera ii cucerea cu o mare usurinta si nici macar influenta tatalui ei nu putea ascunde scandalurile starnite in urma aventurilor.

Barba Albastra - adevarata cronica a unei povestiri horror (partea a 3-a)

Apasati pe link-urile de mai jos pentru a citi:

 PARTEA ÎNTÂI
 PARTEA A DOUA

Situația politică era, în acel moment, încă în "fierbere". La începutul anului 1430, șeful guvernului englezesc, Bedford, a încercat să formeze o alianta cu duca de Borgogna importiva regelui Charles. Au urmat alți doi ani de războaie și tulburări sociale (în timpul cărora a fost capturată Ioana D'Arc de catre duca de Borgogna și vândută englezilor  pentru 10 mii de lire) care s-au concluzionat prin bătălia din Lagny, în Marna de jos, din apropierea Parisului. Aici, armată franțuzească sub conducerea lui Gilles de Rais, într-un număr de circa 10 mii de soldați, a constrâns oștirile englezești la o luptă în câmp deschis, obtinand o victorie triumfatoare. 

În toamna anului următor, Jean de Craon (bunicul lui Gilles de Rais) s-a îmbolnăvit și a murit. Gilles s-a aflat mereu sub autoritatea ticălosului bunic care, doar spre apusul vieții sale, și-a dat seama de monstrul care crestea în acel nepot în care și-a pus toate speranțele. Printr-un ultim gest patetic, bătrânul a încercat să transmita patrimoniul sau militar fratelui minor al lui Gilles, René, oferindu-i un fel de inducție tardivă. Însă, odată cu moartea bunicului, orice obstacol din față libertății exaltante a lui Gilles de Rais decădea și, totodată, în sufletul lui de adolescent  niciodată maturizat, se deschidea un gol enorm, un vid imens, o prăpastie. 

Barba Albastra - adevarata cronica a unei povestiri horror (partea a 2-a)

Apasati aici pentru a citi prima parte a articolului.

In anul 1424,  la aproape 20 de ani ai sai, Gilles de Rais a putut in sfarsit sa asume administratrea directa al intregului si imensului sau patrimoniu, dand start manifestărilor de splendoare decadentă cu care îi plăcea să se înconjoare pe tot parcursul aventurii sale pamantesti, o aventura mult prea scurta dar fara indoiala una foarte intensa. Tapiteriile, frescele, sticla colorata, tablourile au inceput sa transforme castelurile sale. Resursele financiare exceptionale a permis tanarului De Rais sa dea frau liber maniei colectionarii a orice fel de obiecte, de la cele antice la relicvarii, de la crucifixe la cupe. La masa se foloseau doar tacamuri de aur. Si, dat fiind ca razbouil continua sa ocupe cea mai mare parte a timpului sau, a ornamentat cu perle si emailuri pana si sculele militare iar pe manusile de otel ale armurii a realizat incrustatii de aur. Imbracamintea trebuia sa fie cat mai spectaculoasa, mai mult asemanatoare costumelor pentru mascare, si confectionata din cele mai bune stofe. In acest fel, Gilles de Rais a devenit in scurt timp foarte faimos datorita indiferentei sale totale pentru cifrele exorbitante pe care le cheltuia intru a-si satisface orice capriciu sau extravaganta ce i-ar evidentia atat maretia cat si indiferenta.

In luna februarie al anului 1425 Gilles este prezentat pentru prima data la curtea Delfinului Charles, un personaj mediocru, aflat mereu in criza financiara. Acel mediu i s-a parut din primul moment insuportabil. Respectiv, a fost rasplatit cu ura si neincredere: manifestarile sale de risipa s-au extins ajungand pana in a imprumuta sume exorbitante insusi regelui fara a-i cere restituirea banilor - si o facea cu atata indiferenta si distractie, incat trezea resentimentele acelorasi beneficiari.