Adrian Paunescu - Caine Schiop

Deseori, agitati si grabiti de timpul care nu se mai opreste si conditionati de ritmul nebun al societatii contemporane, uitam sa ne mai oprim putin si sa ne gandim la tot ce ne inconjoara, la lucrurile frumoase si cele urate, la cele bune si la cele rele...caci toate fac parte din existenta umila sau triumfala a unei fiinte, fie ea umana sau animala, organica sau neorganica.... 
Poezia a fost si va fi mereu metoda cea mai efectiva pentru a pune in evidenta tulburarile si bucuriile vietti - valorile reale  a unei existente umane.


(http://oltenitalive.files.wordpress.com/2011/03/adrian-paunescu-portret-drawing.jpg)


Cum umbli fara cauza si scop
Pe negrele, murdarele sosele,
Întruchipare a tristetii mele,
Vitreg copil al lumii, câine schiop.
Si lacrima ti-o bei, strop dupa strop,
Si ei îti frâng spinarea cu zabrele
Si-n propriul sânge vor sa mi te spele,
Manusi sa fii si sa te dea la shop.
Vai, schioapeti într-o lume nemiloasa,
Lovit de toate rotile, suspini,
Nu poti nici sa mai mergi, nici sa te-nchini,
Cei care fug în pace nu te lasa.
Asa ni-i soarta noastra* de straini,
Tu, câine schiop, fost animal de casa.
*De lovituri mortale sa fim plini
Si haituiti, sa ne simtim acasa.