Insula Dezolarii

Era anul 1853.

William Glass in varsta de 66 de ani a avut ghinionul de a se imbolnavi si muri de cancer. 

Moartea lui a constrans, trei ani mai tarziu, 25 de membri ai familiei sale sa emigreze in New Bedford, Massachusetts unde locuiau rudele lor. Un an mai tarziu, alte 45 de persoane au plecat in aceiasi directie impreuna cu preotul Taylor, ajungand in Riversdale, in Sud Cape Province (Africa de Sud), ca mai tarziu, sa se stabileasca cu totii pe o insula situata la 2816 km de Africa de Sud si 3360 km de America de Sud cu nume de Tristan da Cunha. In asa fel, 28 de persoane, membri a patru familii, au format comunitatea cea mai isolata din lume. 

Peter Green a preluat de la William Glass functia de purtator neoficial de cuvant, insa, n-a fost niciodata privit ca un lider de aceasta comunitate minuscula. Atunci cand preotul anglican E. Dodgson a ajuns pe insula (anul 1881) la bordul navei Edward Vittery (distrusa mai tarziu, probabil in mod deliberat, pentru a solicita plata asigurarii), populatia de pe Tristan da Cunha crescuse la un numar de 110 de locuitori. Scandalul asigurarii s-a repetat cu consecinte dezastruoase un an mai tarziu, cand nava Yankee Henry B. Paul a intrat efectiv in mod intentionat pe plaja. Sobolani negri, pasegeri ai navei, au coborat pe tarm si au facut ravagii printre pasarile marine si culturile agricole ale insulei. Companiile de asigurare au devenit reticente in a asigura navele care navigheaza in apele Oceanului Atlantic de Sud, fapt care a scazut si mai mult posibilitatea de a face comert in aceste teritorii, contribuind la izolarea ulterioara a arhipelagului.

Tragedia "barcii de salvare"

Putine tragedii au avut un efect atat de devastator asupra oricarei comunitati mondiale decat acea din anul 1885 in apele din largul insulelor arhipelagului. Odata cu pierderea posibilitatii de a folosi transportul maritim pentru a face comert, intreaga populatie de barbati apti de munca (15 la numar) au decis sa-si incerce norocul pe nava West Riding, indepartandu-se de la coastele insulei in data de 28 noiembrie al aceluiasi an in ciuda vremii absolut nefavorabile. Navigand in barca de salvare spre malurile de est dincolo de Big Point, acestia nu s-au mai intors acasa si nu au mai fost vazuti niciodata. 

Intamplarea a ramas un mister iar acei 15 barbati s-a presupus ca s-au inecat in marea agitata. Atunci cand in 26 decembrie, nava City of Sparta a ajuns pe malurile arhipelagului, populatia insulei Tristan da Cunha scazuse la 92 de locuitori printre care 13 femei lasate vaduve de tragedia "barcii de salvare" si doar patru barbati adulti, printre care Peter Green in varsta de 77 si Andrew Hagan in varsta de 69 de ani.

Plecari si sosiri

Ceva mai tarziu, misionarul Dodgson s-a intors in Anglia si a infiintat cu ajutorul guvernului britanic o cursa navala anuala pentru a ajuta comunitatea asediata. Locuitorilor insulei li s-a oferit si o trecere libera pe Cape Town, insa, doar 10 persoane au plecat impreuna cu preotul in anul 1889. Alti treisprezece locuitori au parasit insula in anul 1892, lasand o comunitate de numai 50 de persoane.

Si inca o data navele naufragiate in lungul coastelor au venit in ajutorul insulei singuratice. "Allenshiw" a fost distrusa in anul 1892 iar echipa sa in frunte cu capitanul Cartwright a ajutat comunitatea sa cultiveze cartofi. In acelasi an, barca Italia" a luat foc in mijlocul oceanului dar a reusit sa ajunga cu bine pe plaja Seal Bay. Doi dintre membrii sai, Andrea Repetto si Gaetano Lavarello din Camogli au ramas in urma prietenilor lor de aventura si au adaugat sangele si numele lor de familie la comunitate, transformand-o din nou in una viabila, constand din 74 de membri a celor 18 familii incepand cu anul 1899.

Autonomie

Populatia insulei s-a regrupat si si-a perfectionat abilitatile pentru a deveni autosuficienti, bazandu-se pe vanatoare si organizarea excursiilor pe insulele inaccesibile, utilizand noile vapoare proiectate si construite de catre mesterul tamplar Gaetano Lavarello. 

Ouale si carnea de albatros precum si pinguinii completau alimentele agricole uneori foarte greu de gasit pe insula. In anul 1908, doi dintre fratii Glass sau intors pe insula si s-au casatorit cu surorile Elisabeth si Agnes Smith, contribuind la fondarea si predicarea credintei romano-catolice in comunitate. Doar sapte nume de familie au supravietuit pe Tristan da Cunha in anul 2006. 

Istorie

In anul 1506, navigatorul portughez Tristao da Cunha a descoperit  (fara a debarca) arhipelagul format din trei insule principale - Sfanta Elena, Ascension si Tristan da Cunha care fac parte din teritoriul britanic de peste mari si a dat numele sau celei mai mari dintre insule.  

Ani de zile acest teritoriu a fost ignorat de catre exploratori din cauza peisajului montan accidentat, lipsei unui port natural, a lipsei terenurilor pentru agricultura si a climatului aspru cu ploi abundente si vant puternic pe intreg parcursul anului. A fost nevoie de o "rasa extraordinara" de oameni care sa aiba curajul sa se mute, sa se stabileasca si sa prospere, formand  comunitatea celei mai isolate insule din lume.

Explorarea efectiva a arhipelagului a fost facuta de catre membrii fregatei franceze L'Heure du Berge abia in anul 1767. Atunci a fost observata prezenta apei datorata cascadei Waltron si a lacului situat in partea de nord al insulei. Rezultatele explorarii au fost publicate in Royal Navy Hydrographer in anul 1781. 

Prima persoana care s-a stabilit pe insula a fost Jonathan Lambert din Salem (Massachusetts) in anul 1810 impreuna cu marinarul american Andrew Millet si Tommaso Corri din Livorno (IT). Lambert a declarat arhipelagul proprietatea sa, dandu-i numele de "Islands of Refreshment". Insa, dominiul sau a avut o viata scurta din cauza accidentului maritim din 1812 in care acesta a murit impreuna cu Miller. In anul 1815, Marea Britanie a trimis pe insula un contingent militar care l-a arestat pe Corri, acuzandu-l de uciderea tovarasilor sai si anexandu-si formal teritoriul coloniei africane. 

Napoleon Bonapart

Acest pas nu le-a permis francezilor sa foloseasca insula ca baza pentru eliberarea lui Napoleon Bonapart din inchisoarea sa de pe insula Sant'Elena.  Dar si a impiedicat Statele Unite sa o foloseasca ca baza in timpul razboiului anglo-american din 1812.

Incercarea de a coloniza insula inaccesibila a dat faliment. Arhipelagul a fost ocupat de o garnizoana militara iar populatia a crescut treptat. Balenierele au facut din insule o baza pentru operatiunile din Oceanul Atlantic de sud. Totusi, odata cu deschiderea canalului Suez in anul 1869 impreuna cu trecerea de la navigarea cu ajutorul ambarcatiunilor cu panza la cele cu vapori, isolarea arhipelagului a crescut datorita faptului ca nu mai era nevoie de a face escala pe rutele dintre Europa si Orientul Indepartat.

In anul 1867, Printul Alfredo, al doilea copil a Reginei Victoria, a vizitat insula. In onoarea lui, asezamantul a fost rebotezat Edinburgh of the Seven Seas. Un al doilea Duca din Edinburgh, sotul Elizabetei a II al regatului Unit, a vizitat insula in anul 1957 in timpul calatoriei sale in jurul lumii. Fratele cel mai mic al lui Lewis Carrol, preotul Edwin H. Dodgson, si-a prestat serviciile in calitate de misionar anglican in tristan da Cunha in anii 1880.

In momentul in care autoritatile au pus capat calatoriilor anuale ale navei de aprovizionare, in timpul primului razboi mondial, a inceput cea mai lunga perioada de isolare a teritoriului, timp in care pe Tristan nu a ajuns nici macar o scrisoare. Aceasta isolare a fost intrerupta doar in anul 1919, cand HMS Yarmouth a adus stirile armistitiului. 

In anul 1938, printr-un decret special, arhipelagul a fost declarat proprietate al teritoriului Sant'Elena. 

HMS Atlantic Isle

In timpul celui de-al doilea razboi mondial insulele au servit ca baza navei regale HMS Atlantic Isle pentru a controla miscarile navelor germane in Oceanul Atlantic. 

In anul 1961 o eruptie vulcanica a constrans intreaga populatie sa se transfere in Marea Britanie dar acestia s-au intors la casele lor doi ani mai tarziu.

In anul 2005, insula a obtinut codul postal TDCU 1ZZ pentru a permite populatiei sale de a face cumparaturi prin intermediul internetului.

surse text: Wikipedia si Tristandc.com