joi, 13 martie 2014

Socrate la concursul de frumusete

Sa  ne oprim un pic sa cugetam, dragi prieteni, ce este frumosul?

Astazi criteriul frumosului este foarte distorsionat sau mai bine zis restrans, pus in catusile arogantei si materializat, incat a devenit un etalon de neatins, inaccesibil celui mai mare numar de oameni simpli. Cel putin asa cred ei, omenii simpli. Dar cum ati raspunde voi daca vi s-ar pune intrebarea "Ce este frumosul?"

Am ales sa amintesc in acest articol bine cunoscutul episod din viata filozofului grec, "eternul copil" precum era considerat din cauza obiceiului de a dialoga prin intermediul intrebarilor, negand totul si dand raspuns la o intrebare cu o alta intrebare, Socrate, care nu a ramas mut in fata unei dileme de acest fel.


Acesta nu era un om chipes si se spala foarte rar. Socrate avea alte griji - sa reflecte. Ii fascina pe tineri si pe batrani cu logica sa. Oracolul di Delphi i-a prezis prin stilul lui enigmatic, ca anume el, Socrate, nascut in cartierul Alopece din Atena, in ziua Targheliilor (sarbatoare religioasa in onoarea zeului Apollo care prevedea sacrificiul a doi criminali - un barbat si o femee, cu scopul de a aduce ispasire poporului) va deveni Cel mai intelept Om pe Pamant. 


La inceput, i s-a parut stranie aceasta dezvaluire dar, mai tarziu, verificand prin intermediul dialogului, si-a dat seama cat de putin cunosc, de facto, acei care se "lauda" cu cunostintele lor. Si-a dat seama ca el, Socrate, cel putin "stia ca nu stie nimic si nici macar asta nu stie".

Intr-o buna zi, urat si neingrijit precum se presenta de obicei in ochii lumii, a fost provocat de catre prietenul sau Critobulus, sa participe la un concurs de fumusete. Episod care a avut ca martor pe Xenophon (soldat, mercenar, elev si mare admirator al filozofului)

"De acord, am sa particip, a raspuns acesta, dar zi-mi mai intai, ce vrei sa spui prin frumusete? Crezi ca "frumosul" se afla doar in Om sau si in alte lucruri?"

"Ba si un cal poate fi frumos, i-a raspuns prietenul, un bou sau multe alte obiecte neisufletite. Un scut poate fi frumos, o sabie, o tija."

"Lucruri atat de diferite intre ele, cum este posibil sa fie toate frumoase?" - a replicat Socrate.

"Daca sunt confectionate bine in comparatie cu utilitatea pentru care le achizitionam sau sunt, prin natura lor, adecvate cu ceea de ce avem nevoie, atunci, aceste lucruri sunt frumoase" - a fost raspunsul lui Critobulus.

"Bine, a continuat Socrate, stii pentru ce avem nevoie de ochi?"

"Pentru a vedea" - a fost raspunsul.

"Daca-i asa precum zici, ochii mei sunt mai frumosi decat ai tai. Ochii tai privesc drept in fata lor iar ai mei, proeminenti precum sunt, vad bine si lateral."

"Deci, cei mai frumosi ochi sunt acei ai crabului? - a intrebat Critobulus.

"Desigur!" - a raspuns filozoful.

"Dar ce zici de nasuri? Al cui este mai frumos, al meu sau al tau? - a intrebat interlocutorul.

"Zeii ne-au inzestrat cu nas pentru a putea mirosi, a raspuns Socrate. Narile tale privesc spre pamant, ale mele, insa, in sus si, in acest fel, pot sa adune mirosuri de pretutindeni."

Si tot asa au dialogat pana cand Critobulus s-a dat batut, recunoscandu-si dezavantajul si a cerut sa se voteze, fiind sigur de infrangerea sa. Dar, bineinteles ca, acel care a pierdut in acest "duel" a fost Socrate. 

Aceasta marturie ne arata cat de ironic si spiritual era Socrate - autoironic mai intai de toate. Facea glume pe seama lui spre distractia celor prezenti si, nici macar pentru o clipa, nu-i trecea prin cap ca poate fi considerat frumos. El a folosit pur și simplu într-o situație atât de frivolă, una dintre metodele sale clasice ce îi poartă numele si anume, mecanismul complex al ironiei.

Socrate stie ca el nu este frumos si ca definitia "frumosului" data de catre Critobulus nu poate fi satisfacatoare. Anume din acest motiv, filozoful, se preface ca i-a aceasta provocare in serios, si pentru ca in acest fel, pas dupa pas, reuseste sa demonstreze avantajul sau. Aceasta metoda pare sa fie una dintre strategiile lui Aristotel, si multe secole mai tarziu, a lui Schopenhauer, pe care o vor descrie in contextul eristicii (arta de a obtine dreptatea chiar si atunci cand nu ai dreptate, fara sa-ti pese de cele mai elementare principii ale corectitudinii).

Dar, cel mai interesant lucru este, ca in acest caz, Socrate nu vrea sa obtina dreptate. Nici nu vrea sa castige concursul.  Vrea doar sa se distreze si sa-i faca si pe acei care ii stau alaturi sa se distreze impreuna cu el, dar si sa exercite, cu aceasta ocazie, un pic de "filozofie buna". Doreste, cel putin, ca acel evident castigator sa-si dea seama cat este de departe de a intelege essenta frumosului, care nu poate fi explicata doar prin termeni de convenienta si utilitate, riscand sa se ajunga considerat frumos unul precum Socrate.  Acesta din urma, printre altele, a negat mereu orice cunostinte referitor la orice subiect i-ar fi picat sa discute: virtute, justitie sau frumusete. 

Acest episod ne invata cat de relativa poate fi o parere sau o convingere si cat de usor este sa "o dam peste cap". Dar si ca frumusetea lucrurilor nu sta doar in infatisarea lor exterioara ci si in essenta acestora. 

Va astept, dragi cititori, sa va expuneti parerile referitor la subiect si sa completati prin exemple vii definitia "frumosului".


Articol inspirat din I GRANDI FILOSOFI de Armando Massarenti (traducere proprie);

10 comentarii:

  1. Pentru mine frumosul este acela ce îmi dă o stare de bine! Măsurat cu oricare din simţurile pe care le avem la dispoziţie.
    Dar atenţie, o bere poate fi bună dar un pahar cu bere aburit cu gulerul de spumă potrivit poate fi frumos! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Bine spus! Sunt de acord cu tine, Radu. O zi frumoasa sa ai!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Să înţeleg că nu urăşti berea? :))

      Ștergere
    2. De ce s-o urasc?! Nu cred ca exista cineva care uraste berea - poate ca nu o poate bea dar s-o urasca, ar fi prea de tot iesit din comun. :D

      Ștergere
  3. Frumuseţea vine din interior, Rodica, iar dacă acolo ceva nu funcţionează bine, atunci nimic nu este frumos. Depinde de fiecare persoană în parte cum percepe lucrurile ce-l înconjoară. Ceea ce văd eu foarte frumos, alţii pot vedea urât şi invers. Frumuseţea există doar în ochii celor care o văd.
    Îţi doresc să ai o zi aşa cum o vrei tu, Rodica şi-o primăvară frumoasă. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc frumos, draga Stefania, pentru acest comentariu! Imi pare rau pentru acei care se uita dar nu vad... Tie iti doresc numai bine caci "frumosul" face parte intègra din trupul si sufletul tau.

      Ștergere
    2. Din păcate nu toţi ochii şi pot vedea. Îţi mulţumesc mult, Rodica pentru gândul tău bun pentru mine. Uite, dacă nu te superi şi ai timp, mi-ar plăcea să vezi cum văd eu frumuseţea şi am scris ceva aici.
      O zi blândă îţi doresc, Rodica. :)

      http://poorbuthonest.wordpress.com/2011/11/25/frumusetea-este-atemporala/

      Ștergere
    3. Am sa citesc si comentez neaparat la articolul recomandat de tine. Merci pentru urari frumoase si o zi minunata si tie iti doresc, Stefania!

      Ștergere
  4. Frumosul fiecare-l vede-n felul sau!
    Eu il caut si-l vad involuntar cu inima, cu sufletul! Il simt, fara a-l vedea sau pipai!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa ar trebui sa fie pentru toata lumea, draga surioara, caci "asa am fost facuti", cu intentii si sperante spre mai bine si mai frumos, pana "raul si uratul au impanzit Pamantul" - spus in mod figurativ, dar adevarul este ca orgoliul, invidia si egoismul din noi, deseori, nu ne lasa sa vedem cum stau lucrurile in realitate. Merci pentru comentariul frumos si insanatosire grabnica iti doresc, scumpa Lilia :D

      Ștergere