„Genele rele” – de ce avem comportamente distructive şi cum le putem contracara

Fiecare din noi are măcar un viciu, de pildă mâncarea nesănătoasă, fumatul, alcoolul, cheltuielile nechibzuite sau alţi „demoni” personali. De ce nu reuşim să ne lăsăm de fumat, să slăbim, să strângem bani sau să fim fideli partenerilor noştri? Motivul pentru care comportamentele indezirabile sunt atât de răspândite printre oameni este faptul că izvorăsc din instincte biologice modelate de-a lungul a milioane de ani şi care se transmit de la o generaţie la alta prin gene. Instinctele dezvoltate în cursul evoluţiei umane funcţionau bine în cazul strămoşilor noştri ce trăiau în natură, însă în societăţile industrializate în care trăim astăzi acestea ne pot îndruma de multe ori pe drumuri greşite.

Terry Burnham, un economist de la Universitatea Harvard, şi Jay Phelan, un biolog de la UCLA, afirmă că nu avem motive de îngrijorare. Cei doi specialişti susţin că putem prelua controlul asupra acestora instincte biologice, fiind necesar doar să înţelegem originea lor şi să apelăm la câteva acţiuni simple. Burnham şi Phelan explică modul în care putem depăşi instinctele nesănătoase în cartea „Mean Genes – From Sex to Money to Food: Taming Our Primal Instincts”, pe care o descriu drept un manual de utilizare a creierului fiecăruia. Specialiştii au analizat mii de cercetări pentru a înţelege motivele care stau la baza slăbiciunilor noastre şi pentru a căuta soluţii ca să le depăşim. 

De ce avem portofelul subţire şi trupul gras?

De ce nu reuşim să punem bani deoparte? Cei doi cercetători vă recomandă următorul test: mai întâi, scrieţi pe o foaie hârtie procentul din venituri pe care vă doriţi să-l economisiţi în fiecare lună. Apoi, scrieţi procentul pe care îl economisiţi cu adevărat, analizând ceea ce aţi făcut concret în ultimele luni şi notând economiile reuşite ca procent din totalul veniturilor. Apoi comparaţi cele două sume. Realitatea este că cei mai mulţi dintre noi econonomisesc mult mai puţin decât îşi doresc.

Această problemă îşi are originile în modul care au evoluat oamenii. Ca vănători-culegători, strămoşii noştri trăiau într-o lume în care accesul la hrană era limitat. Într-o zi bună, oamenii reuşeau să ucidă un animal de mari dimensiuni, iar ca asigurare pentru viitor consumau carnea obţinută cât de repede posibil, înainte ca aceasta să se deterioreze. Aşadar, în cea mai mare parte a lungii noastre istorii pe Terra, modul în care oamenii „economiseau” pentru viitor era stocarea surplusului ca grăsime, pe corp, identic cu al multor altor animale.

Atunci când încercăm să economisim, această moştenire genetică acţionează în fundal. Ştim că ar trebui să punem ceva deoparte, însă consumul ne produce foarte multă plăcere. Chiar dacă astăzi trăim într-o lume complet diferită de cea a strămoşilor noştri, creierul continuă să gândească „atunci când am parte de surplus, trebuie să-l consum rapid, înainte să se deterioreze”. Acest lucru explică de ce tindem să cheltuim fiecare ban obţinut.

Cum putem contracara acest instinct în contextul societăţii industrializate în care trăim? Cercetătorii afirmă că trebuie să ne păcălim aceste gene străvechi. Ei subliniază că trebuie să înţelegem că nu vom avea suficientă voinţă pentru a rezista dorinţei de a consuma. Din acest motiv, cele mai eficiente metode de economisire sunt cele în care ne „ascundem” banii de propria persoană. Atunci când ne inducem sentimentul că suntem mai săraci, instinctele noastre de supraconsum sunt atenuate, permiţându-ne să trăim mai frugal. O tehnică eficientă este aceea în care avem mai puţin bani la noi. Făcând acest lucru, păcălim genele să creadă că surplusul care trebuie consumat este mai mic. 

Specialiştii afirmă că accesul facil la fonduri este cel mai mare „inamic” al economisirii. De altfel, cele mai eficiente mijloace de economisire sunt cele în care facem ca resursele să nu ne fie accesibile. Burnham explică: „În America, acesta este singurul mecanism prin care lumea economiseşte. Când se pensionează, oamenii au trei surse de avuţie: pensia de la stat, conturile private de economisire pentru pensie şi casele. În toate aceste trei situaţii banii sunt luaţi dinainte, fără ca oamenii să aibă acces la ei”.

Specialiştii afirmă că secretul constă în alegerea momentului potrivit în care să ascundem sumele de bani pe care le avem la dispoziţie. Spre exemplu, atunci când obţinem o creştere a salariului putem pune mai mulţi bani în contul de economisire pentru pensie. Chiar dacă nu ne este comod, ştim foarte bine că putem să trăim cu aceeaşi sumă de bani cu care trăiam şi înainte.

Cartea „The Millionaire Next Door” descrie comportamentul oamenilor de rând care au devenit bogaţi. Concluzia surprinzătoare este că majoritatea au devenit bogaţi pentru că au cheltuit mai puţin, nu pentru că au câştigat mai mult decât media. 

De ce ne este atât de greu să economisim, cât timp alte comportamente ne sunt atât de fireşti? Motivul este simplu: nu avem nevoie de foarte mult timp pentru a învăţa comportamentele dovedite a fi strict necesare supravieţuirii şi reproducerii umane de-a lungul câtorva mii de generaţii.

Acest lucru poate fi verificat cu un experiment simplu: puneţi un şarpe de jucărie în pătuţul unui bebeluş şi veţi vedea că se teme de el. În schimb, dacă îi veţi pune în pătuţ un pistol de jucărie, o ameninţare mult mai recentă la adresa vieţii umane, veţi vedea că îl va considera o jucărie interesantă.

Creierul nostru este produsul unor gene care au excelat într-o lume fără bani: de aceea stocarea grăsimii pe corp ne este facilă, însă nu avem instincte similare în ceea ce priveşte economisirea banilor.

În ceea ce priveşte greutatea excesivă, cei doi autori afirmă că este esenţial să înţelegem originile evoluţionare ale acestei probleme dacă dorim să o rezolvăm. 

Astăzi trăim într-o societate în care accesul la surse de hrană nu mai reprezintă o problemă răspândită, însă în ţările în curs de dezvoltare malnutriţia şi foametea încă sunt pericole reale. În acest context, capacitatea de a stoca alimentele excedentare pe corp drept provizii pentru momentele dificile este esenţială pentru supravieţuire. 

Strămoşii noştri erau de două tipuri – cei care încetau să mănânce odată ce se săturau şi cei care se gândeau la mâncare încontinuu, consumând mult mai mult decât le era strict necesar. Dintre cele două tipuri, doar unul depăşea perioadele de foamete cu suficientă energie pentru a se putea reproduce: acela care mânca mai mult decât îi era necesar, ignorând senzaţia de saţietate. Din acest motiv, astăzi în corpul nostru se găsesc genele sale.

Astăzi, acest bagaj genetic încetează să mai fie un avantaj, pentru că în loc să trăim în condiţii de foamete, avem acces la mult mai multe calorii decât ne sunt necesare pentru a supravieţui. Contextul diferă astăzi, iar genele care ne ajutau să supravieţuim şi să ne reproducem fac ca azi obezitatea să fie o problemă tot mai îngrijorătoare la nivel mondial.

Cum putem combate această problemă? Înfometarea nu este o soluţie, spun Terry Burnham şi Jay Phelan. Un proiect care evidenţiază acest fapt este Biosphere 2, în cadrul căruia 8 oameni au decis să se izoleze într-un sistem biologic de 1,3 hectare ce conţinea plante şi animale. Proiectul Biosphere era conceput pentru a studia modul în care oamenii pot trăi cu un impact minim asupra mediului înconjurător. Cu toate acestea, proiectul a dezvăluit mai multe despre natura umană.

Unul dintre lucrurile neaşteptate relevate de proiectul Biodome a fost faptul că oamenii înfometaţi sunt arţăgoşi. Participanţii au scăzut în greutate, pentru că aveau la dispoziţie foarte puţină hrană. Acest lucru s-a datorat parţial planificării, în cadrul unui experiment asupra dietei cu puţine calorii, şi parţial faptului că mai multe culturi au eşuat. Pierderea greutăţii a dus la îmbunătăţirea sănătăţii, reducând, printre altele, riscul de atac de cord. Din cauza alimentaţiei sărace, participanţii se certau constant, mâncarea fiind una dintre subiectele de dispută cele mai des întâlnite. Atunci când participanţii la studiu au revenit la vieţilor lor obişnuite, toţi au revenit la greutatea iniţială.

Un alt studiu, efectuat pe maimuţe, a oferit un rezultat similar. Cercetătorii au impus maimuţelor o dietă săracă în calorii, iar acestea au scăzut în greutate şi apoi s-au menţinut timp de doi ani. După aceşti doi ani, maimuţele au avut din nou acces nelimitat la mâncare. Deşi şi-au petrecut 10% din viaţă cu o greutate redusă, maimuţele au revenit la greutatea iniţială la scurt timp după ce au avut din nou acces la mâncare.

Atunci, ce trebuie să facem pentru a slăbi? Un indiciu preţios este oferit de studiile efectuate de companiile farmaceutice care au încercat să identifice o pastilă de slăbit. În testele clinice, aceste companii au observat că 25% dintre pacienţii care luau pilule placebo, fără ingrediente active, slăbeau 4,5 kilograme. Cum reuşeau acest lucru? Chiar dacă pastila nu conţinea nimic, pacienţii care luau parte la acest test clinic erau mai atenţi decât de obicei la ceea ce mâncau şi îşi monitorizau greutatea.

Autorii cărţii „Mean Genes” afirmă că acesta ar putea fi şi secretul unor diete ce nu au o bază ştiinţifică (spre exemplu, cele ce recomandă oamenilor să consume doar alimente de o anumită culoare), dar care par să funcţioneze: monitorizarea atentă a hranei consumate este un element important în obţinerea controlului asupra propriei greutăţi.

Acest lucru este confirmat şi de studiile efectuate asupra persoanelor care au reuşit să slăbească şi să se menţină o perioadă îndelungată. Ce aveau ele în comun? Faptul că îşi monitorizau propriile obiceiuri de consum fără a se înfometa. 

Cei doi cercetători ne recomandă, de asemenea, să ne inspirăm din înţelepciunea lui Socrate. Acesta obişnuia să spună că este cel mai inteligent om din Atena pentru că ştie, de fapt, cât de puţine ştie. În aceeaşi manieră, subliniază cei doi, când este vorba de diete secretul unei voinţe puternice este conştientizarea punctelor noastre slabe. Anticiparea momentelor de slăbiciune ne permite să le reducem frecvenţa şi să limităm daunele provocate în timpul acestora.

De exemplu, dacă ştim că noaptea tindem să ne trezim pentru a ronţăi ceva dulce, putem anticipa acest moment, eliminând din casă dulciurile care ne-ar putea tenta. De asemenea, dacă ne este poftă de chipsuri, dar nu vrem să mâncăm o pungă întreagă, cei doi ne recomandă să le împărţim în două grămezi şi să aruncăm la gunoi una dintre ele la început, atunci când voinţa este încă puternică. Toate aceste metode reflectă înţelepciunea lui Socrate: acceptarea faptului că vom fi slabi ne permite să fim puternici.

Va urma.

Un articol de Marius Comper, sursa text si imagine aici