"Genele rele" - continuare

Dragostea şi infidelitatea - de ce înşală oamenii?

Imaginaţi-vă că partenerul sau partenera dumneavoastră se ataşează emoţional de o altă persoană cu care formează o relaţie profundă, râde, căreia îi împărtăşeşte cele mai intime gânduri şi cu care petrece foarte mult timp. Acum imaginaţi-vă că partenerul sau partenera dumneavoastră are o relaţie sexuală de scurtă durată cu o altă persoană - una lipsită de intimitate emoţională, dar zgomotoasă şi sălbatică. Niciunul din aceste gânduri nu este plăcut, dar care dintre cele două scenarii vă deranjează mai tare?

Studiile efectuate de psihologi asupra bărbaţilor şi femeilor au măsurat stresul psihologic provocat de cele două scenarii. Ambele sunt neplăcute, aşa cum ne puteam aştepta, însă scenariul în care partenerele fac sex cu altcineva provoacă mai mult stres în rândul bărbaţilor, pe când femeile se simt mai ameninţate de scenariul în care partenerul formează o legătură emoţională (deşi în ambele scenarii stresul simţit de femei este mai mic decât cel simţit de bărbaţi).

Analizele cercetătorilor sugerează că trupul oamenilor este construit pentru infidelitate. Studiile efectuate pe gorile au relevat că testiculele acestora au dimensiunile unor mingi de golf, pe când dimensiunile testiculelor cimpanzeilor se apropie mai mult de cele ale unor mingi de baseball. La gorile, testiculele cântăresc 0,02% din greutatea totală a corpului, pe când la cimpanzei acestea reprezintă 0,30% din greutatea totală. De unde această diferenţă uriaşă? 

Cercetătorii au descoperit că gorilele produc suficientă spermă pentru fertilizare, însă cimpanzeii produc mult mai multă decât este nevoie. De ce consumă cimpanzeii energie suplimentară pentru a produce mai multă spermă decât este nevoie? Studiile efectuate au arătat că gorilele femele se împerechează cu un singur mascul, pe când femelele de cimpanzeu se împerechează de câteva zeci de ori pe zi cu mai mulţi masculi. Din acest motiv, sperma mai multor cimpanzei se „luptă” în interiorul pântecului femelei pentru a o fertiliza. Pentru a câştiga această luptă, cimpanzeul care învinge trebuie să arunce mulţi „soldaţi” în luptă, ceea ce explică de ce dedică atâta energie producţiei de spermatozoizi.

Pentru a afla mai multe despre obiceiurile sexuale ale unei specii, putem studia testiculele masculilor. În cazul oamenilor, această analiză arată că nu suntem construiţi pentru monogamie, dar nici nu suntem la fel de promiscui precum cimpanzeii. Testiculele bărbaţilor cântăresc, în medie, 0,08% din greutatea corpului, de patru ori mai mult decât în cazul gorilelor, dar aproximativ de patru ori mai puţin decât în cazul cimpanzeilor. La fel ca cimpanzeii, oamenii produc mai multă spermă decât este nevoie pentru fertilizare, motiv pentru care bărbaţii cu un singur testicul nu au probleme în a se reproduce.

Mai mult, aproximativ 99% din sperma bărbaţilor nu este fertilă, ci este compusă din spermatozoizi ce au rolul de a identifica şi de a anihila sperma altui bărbat şi din alţi compuşi ce au rolul de a bloca accesul spermatozoizilor altor bărbaţi la uter. 

Dimensiunile testiculelor şi prezenţa acestor substanţe în sperma bărbaţilor sugerează că universalitatea infidelităţii umane are rădăcini biologice adânci, în ciuda tuturor încercărilor diferitelor culturi de a descuraja acest fenomen. 

Cei doi autori afirmă că pentru a înţelege infidelitatea trebuie să înţelegem mai întâi căsătoria. Ei susţin că bărbaţii şi femeile urmăresc obiective genetice similare prin metode diferite. În „negocierile romantice” bărbaţii promit că vor oferi timp, angajament, afecţiune şi bani. În schimb, femeile oferă timp, angajament, afecţiune şi promisiunea fertilităţii. Ambele părţi doresc să obţină ceea ce oferă cealaltă parte. Astfel, subliniază cei doi cercetători, căsătoria este o tranzacţie. În numeroase societăţi, termenii tranzacţiei sunt expliciţi, „căsătoria” fiind etichetată drept accesul exclusiv al bărbatului la sex în schimbul investiţiei sale în soţie şi în copiii săi.

Genele noastre nu dorm, avertizează cei doi autori. Din acelaşi motiv pentru care ele ne stimulează să ne căsătorim, aceleaşi gene ne vor încuraja să „trădăm” atunci când infidelitatea este în interesul lor. Infidelitatea este o tentativă, de multe ori inconştientă, prin care una din părţi încearcă să-şi îmbunătăţească rezultatele obţinute în urma tranzancţiei. Femeile infidele caută gene mai bune şi/sau parteneri mai buni, iar bărbaţii infideli caută surse suplimentare de fertilitate şi/sau parteneri mai buni.

Cei doi cercetători afirmă că divorţul oferă indicii preţioase despre căsătorie. Ei consideră că divorţurile sunt provocate de ceea ce ei numesc „cei patru F”: fertilitate, fidelitate, fonduri şi sex.

În toate societăţile, cuplurile cu copii au şanse mai mici de a divorţa, iar cu cât au mai mulţi copii, cu atât acest risc scade. Mai importantă decât fertilitatea este fidelitatea. Deşi absenţa urmaşilor poate despărţi cupluri în timp, infidelitatea poate provoca o ruptură într-o singură noapte. Un studiu efectuat în 160 de societăţi a arătat că infidelitatea este principala cauză a divorţului. 

Dincolo de fertilitate şi fidelitate, divorţul poate surveni şi din cauza banilor. După cinci ani de căsnicie, femeile se plâng de trei ori mai mult decât bărbaţii că partenerul lor este zgârcit. Cele mai multe femei sunt nemulţumite de faptul că bărbaţii lor nu le cumpără cadouri.

În privinţa bărbaţilor, influenţa genetică asupra infidelităţii este binecunoscută. Rezultatele reproductive ale bărbaţilor se îmbunătăţesc în urma sexului în afara căsătoriei, astfel că aceştia sunt tentaţi să trişeze atunci când pot face acest lucru fără consecinţe negative. Majoritatea bărbaţilor care comit adulter nu fac asta pentru că doresc să scape din relaţia în care se găsesc; mai bine de jumătate dintre bărbaţii infideli studiaţi au descris căsătoria lor drept „fericită”.

Când este cel mai probabil ca bărbaţii să calce strâmb? Deoarece puterea de atracţie a bărbaţilor creşte odată cu bogăţia, aceştia înşală mai ales între vârstele de 40 şi 60 de ani, când au oportunitatea. Aceştia sunt anii de vârf din punct de vedere al venitului. Studiile arată că mai bine de o treime din activitatea sexuală a bărbaţilor în aceste decenii este desfăşurată cu alte femei decât soţiile. Bărbaţii continuă să fie fertili şi se dezvoltă în statut social şi putere de-a lungul acestor ani.

În ceea ce priveşte femeile, ele sunt mult mai atente în ceea ce priveşte infidelitatea. Pentru că o sarcină durează nouă luni şi nu necesită mai mult de câteva partide de sex în perioada fertilă, mai multe episoade de infidelitate nu sporesc numărul urmaşilor femeilor. De asemenea, femeile au, de regulă, acces la spermă, astfel că oportunitatea nu este un factor declanşator în cazul lor.

Femeile au două motive pentru care sunt infidele: ocazia de a avea gene mai bune pe care să le transmită urmaşilor şi ocazia de a obţine un partener mai dedicat. Nu este necesar ca cele două beneficii să fie oferite de acelaşi partener. 

Cercetătorii au descoperit că este mult mai probabil ca femeile să fie infidele în cele patru zile din preajma ovulaţiei, adică zilele în care se înregistrează fertilitatea maximă. Statisticile arată că femeile măritate înşală rar, dar când se întâmplă, acest eveniment are loc de regulă în această perioadă. De asemenea, femeile folosesc mai rar mijloace de contracepţie cu amantul decât cu soţul. Un studiu realizat în Marea Britanie a descoperit că aproximativ 10% dintre bărbaţii căsătoriţi cresc, fără să ştie, copilul altui bărbat. În alte societăţi, estimările variază de la 1% până la 30%. Cele mai nefericite cazuri sunt descoperite atunci când bărbaţii doresc să doneze un organ copilului lor, iar testarea ţesuturilor efectuată înaintea operaţiei arată că cele două persoane nu sunt înrudite.

Va urma.

Sursa imagini si text aici