luni, 17 septembrie 2012

TMT - teoria care explică în întregime comportamentul uman (I)


Ce este TMT?
Teoria managementului terorii – sau Terror Management Theory (TMT), aşa cum este cunoscută în limba engleză – a fost elaborată în 1986 de psihologii americani Jeff Greenberg, Tom Pyszczynski şi Sheldon Solomon. Aceştia au conceput-o pornind de la scrierile lui Ernest Becker, un antropolog american laureat în 1974 cu premiul Pulitzer pentru cartea „The Denial of Death”. Conform acestei teorii, o trăsătură definitorie a omului este conştiinţa de sine - faptul că suntem vii şi că suntem conştienţi de acest lucru. Dincolo de toate aspectele pozitive ale vieţii umane pe care le face posibile conştiinţa de sine, aceasta atrage automat şi înţelegerea faptului că moartea este inevitabilă şi că se poate întâmpla în orice moment, din motive ce nu pot fi controlate sau anticipate. După Becker, conştientizarea morţii are un efect devastator, existând riscul ca frica de moarte să ne paralizeze.
Teoria managementului terorii explică modul în care oamenii reuşesc să depăşească momentul terifiant al asumării acestui fapt fără a fi paralizaţi de anxietate. TMT susţine că oamenii au dezvoltat în mod inconştient o metodă ingenioasă pentru a gestiona această angoasă: prin cultură (un set credinţe despre realitate, împărtăşite de mai multe persoane, ce oferă senzaţia că universul are un sens, este ordonat şi oferă posibilitatea nemuririi) şi prin respectul de sine (percepţia cădacă o persoană respectă valorile asociate rolului pe care îl joacă în societate în contextul culturii respective, are şansa de a duce o existenţă sigură în această viaţă şi ulterior acces la nemurire).
Prin elaborarea unor credinţe împărtăşite de un număr de persoane ce formează un grup, oamenii gestionează frica de moarte, reuşind să o depăşească. Aceste perspective culturale dau sens vieţii printr-un set de credinţe referitoare la originea universului, la comportamentul dezirabil în timpul vieţii, încheindu-se cu promisiunea nemuririi într-o formă sau alta.
Aşadar, conform TMT, în ciuda diversităţii culturilor din întreaga lume, acestea au în comun funcţia de mecanism psihologic de apărare cu rol unic: dezamorsarea conştientizării morţii printr-un set de credinţe ce conferă sens şi valoare vieţii. Toate perspectivele culturale asupra lumii sunt „ficţiuni împărtăşite”, explică Sheldon Solomon, acestea continuând să existe ca rezultat al consensului social. Acest lucru este esenţial pentru funcţionarea mecanismului de apărare, deoarece atunci când toată lumea din jurul nostru crede acelaşi lucru, este mult mai probabil să fim convinşi de veridicitatea convingerilor noastre.
„O perspectivă culturală asupra lumii promite nemurirea. Aceasta acţionează ca un tampon împotriva anxietăţii provocate de faptul că trăim într-un univers în care moartea este singura certitudine. De aceea, atunci când frica de moarte iese la suprafaţă, ne agăţăm de perspectiva noastră culturală cu o tenacitate nemaivăzută”, explică Jeff Greenberg, psiholog la Universitatea din Arizona.
Cum a fost testată teoria managementului terorii?
Atunci când Ernest Becker a enunţat aceste idei, ele au fost respinse de comunitatea ştiinţifică deoarece nu puteau fi testate empiric. De aceea, cei  trei psihologi americani ce au elaborat teoria managementului terorii au structurat aceste idei într-o manieră ce permitea efectuarea unor experimente care să stabilească dacă reflectă corect realitatea.
Prima dovadă a validităţii teoriei managementului terorii a venit în urma unui experiment realizat în 1989. Cercetătorii au pornit de la ipoteza că expunerea la stimuli ce duc la conştientizarea pe moment a propriei morţi („mortality salience”) ar avea drept reacţie automată consolidarea sistemului cultural folosit de respectiva persoană ca mecanism de apărare împotriva fricii de moarte.
Primul studiu a fost realizat cu implicarea a 22 de judecători americani. Aceştia au fost împărţiţi în două grupuri şi rugaţi, pentru început, să completeze un test de personalitate. Chestionarele celor două grupuri erau identice, cu excepţia a două întrebări ce se regăseau doar în formularul unuia dintre grupuri. Acestea aveau rolul de a reaminti judecătorilor de propria moarte - spre exemplu, li s-a cerut să descrie în detaliu ce se va petrece cu corpurile lor după ce vor muri şi ce sentimente au când se gândesc la acest lucru.
Apoi, judecătorilor din ambele grupuri le-a fost prezentat un caz legal ipotetic, similar celor cu care aveau de-a face în fiecare zi. Sarcina judecătorilor era de a studia dosarul unei femei acuzate de prostituţie pentru a stabili suma necesară pentru eliberarea pe cauţiune. „Am ales să efectuăm această cercetare pe judecători pentru ei sunt supuşi unei pregătiri riguroase în scopul luării de decizii raţionale şi uniforme bazate în exclusivitate pe dovezi şi pe legile aflate în vigoare. Motivul pentru care le-am cerut să judece acest caz este acela că prostituţia este un aspect sensibil al moralei americanului de rând. De aceea, ipoteza noastră a fost că judecătorii care au fost expuşi la stimuli ce le-au reamintit de propria moarte vor stabili o sumă mai mare pentru eliberarea pe cauţiune, deoarece vor dori să-şi reîntărească propriile convingeri morale pentru a evita gândul terifiant al morţii”, explică cercetătorii.
Rezultatele au fost şocante chiar şi pentru psihologi: judecătorii care nu s-au gândit la moarte au stabilit, în medie, o cauţiune de 50$, pe când cei care au conştientizat propria moarte au decis, în medie, o cauţiune de 455$.
„Principiile noastre morale ne protejează de anxietatea provocată de moarte. Perspectiva propriei mortalităţi a sporit nevoia judecătorilor de a crede în standardele morale. Acest lucru amplifică dorinţa de a pedepsi pe cineva care încalcă aceste valori”, explică Dr. Tom Pyszcyznski, psiholog la Universitatea Colorado.
Din în 1989 până acum au fost efectuate alte 400 de experimente asupra tuturor aspectelor culturale folosite de oameni pentru a-şi gestiona frica de moarte, de la patriotism la religie, toate acestea confirmând validitatea teoriei managementului terorii.
Va urma.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu