sâmbătă, 28 iulie 2012

Înapoi în Paleolitic! Este stilul de viaţă primitiv o soluţie a problemelor noastre?

Isterizaţi de veştile proaste privind efectele stilului de viaţă actual asupra sănătăţii, îngroziţi de viziunea unei omeniri viitoare formate în cea mai mare parte din bolnavi - obezi/diabetici/hipertensivi/canceroşi -, stresaţi de propriile lor probleme de sănătate, pe care le pun adesea pe seama alimentaţiei moderne, mulţi caută alternative. Caută ALTCEVA, un stil de viaţă care să pună corpul uman în acord cu natura, cu fiinţa lor biologică primară, ale cărei înzestrări s-au pierdut în cursul evoluţiei culturale, prea rapidă pentru ca omul să se fi putut adapta la ea. Cu alte cuvinte, încearcă să revină la origini, ori măcar să se apropie de ele atât cât se poate în ziua de azi, regăsind un mod de viaţă care să cuprindă cât mai mult aspectele celui ancestral, din vremurile când oamenii erau copii ai naturii şi trăiau ca vânători-culegători. Şi aşa, urmaşii lor contemporani au descoperit paleo-dieta şi contextul ei mai larg - stilul de viaţă „paleo”.


Dieta cu fleică la grătar

Deşi face parte dintr-un curent, o mişcare socială, devenită o adevărată subcultură - vom vorbi despre ea - să vorbim, pentru început, despre cel mai vizibil şi mediatizat aspect al acestui stil de viaţă: aspectul alimentar.

Dieta paleolitică - sau paleo-dieta - este un curent recent apărut în Occident, motiv pentru care abordăm şi noi subiectul, înfăţişând opinii - pro şi contra - ale specialiştilor asupra acestui mod de viaţă, foarte controversat, după cum probabil vă aşteptaţi.
Concepţia cu pricina propovăduieşte întoarcerea la o alimentaţie asemănătoare cu cea a omului preistoric din perioada paleolitică, înainte de trecerea la agricultură, proces care, în opinia adepţilor acestei teorii, este cel care a determinat apariţia celor mai multe şi mai grave dintre problemele de sănătate cu care se confruntă azi omenirea.

Paleoliticul este o perioadă din evoluţia omului, perioadă care ar fi început acum aproximativ 2,5 milioane de ani - odată cu utilizarea primelor unelte de către hominidele primitive, precumAustralopithecus - şi s-a încheiat în urmă cu aproximativ 10.000 de ani, odată cu uriaşul salt reprezentat de Revoluţia Neolitică, atunci când oamenii, renunţând la existenţa nomadă sau semi-nomadă şi la viaţa de vânători-culegători, s-au sedentarizat în mare măsură şi s-au apucat de agricultură, fenomen care a schimbat pentru totdeauna modul lor de alimentaţie, dar şi modul lor de a gândi, relaţia lor cu mediul natural şi chiar cu propriul corp.
În cursul perioadei paleolitice, hominidele au evoluat de la specii primitive, precum Homo habilis, la omul modern, în sens anatomic, adică specia căreia îi aparţinem - Homo sapiens sapiens. Acesta şi-a făcut apariţia în Paleoliticul mijlociu, în urmă cu cca. 200.000 de ani, iar în partea finală a perioadei, numită de specialişti Paleoliticul Superior, dobândise deja numeroase abilităţi comportamentale, tehnologice, culturale care îl deosebeau net de celelalte specii de mamifere cu care împărţea Pământul.

Omul paleolitic stăpânea focul, fabrica unelte din pietre cioplite, din lemn şi din os; spre sfârşitul acestei perioade începuse să realizeze primele lucrări artistice şi să desfăşoare comportamente cu sens religios, spiritual, precum ritualurile legate de înmormântare. Aceşti oameni trăiau ca vânători-culegători, bărbaţii vânând, iar femeile şi copiii adunând ceea ce se mai găsea comestibil prin natură - rădăcini, fructe, ciuperci, ouă, hrană marină în zonele de coastă, dar şi carnea provenită de la cadavre de animale găsite întâmplător. Pescuiau şi consumau peşte, dar foarte probabil şi insecte - adulţi şi larve -, viermi şi alte nevertebrate terestre, mult mai uşor de procurat decât peştii, păsările şi mamiferele, căci vânătoarea şi pescuitul necesitau o calificare înaltă, pentru a putea fi eficiente în condiţiile în care instrumentele folosite erau suliţe şi harpoane primitive, şi acestea dezvoltate abia în Paleoliticul superior. Seminţele de leguminoase (plante din familia fasolei, mazării, lintei...) sălbatice, ca şi boabele de graminee ("cereale") sălbatice erau rar consumate, având o pondere mică în ansamblul dietei.


6 comentarii:

  1. Cred ca oamenii de atunci aveau stres mai putin!

    RăspundețiȘtergere
  2. Cu siguranta! Cel putin nu trebuia sa-si bata capul daca le ajunge sau nu salariul pana la sfarsit de luna....

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce mare dreptate ai!Eu cred ca mai am un pic si clachez in aceasta lume plina de stres.

      Ștergere
  3. Sau daca le ajungea fleica pana cand se stingea focul :D

    Este foarte greu de comentat pe blog :(

    RăspundețiȘtergere
  4. De ce este greu de comentat? Crezi ca trebuie sa simplific....? Merci pentru observatie.

    RăspundețiȘtergere
  5. Pentru Radu: Am incorporat comentariile - e mai bine asa? Multumesc.

    RăspundețiȘtergere